Probabil ca voi fi criticata pentru acest aspect, insa precizez ca este o parere personala, formata pe baza unor introspectii in diferite familii, precum si in istoria mea personala. Nu de putine ori auzim replici de genul: „A luat-o de nevasta caci ii facea un copil!”, „Am ramas in casnicie si am suferit atat pentru copii!”, „Eu am trait fara tata, cum sa fac asta si cu copiii mei?!” si altele de gen. Si eu am gandit de multe ori acest lucru. Casnicia, din punctul meu de vedere, nu este tot acelasi lucru cu familia. Casnicia se refera strict la viata de cuplu. Insa este veridic aspectul de simbioza cu familia in care exista si copii, desigur. Se determina si se sustin una pe cealalta, dar atunci cand luam decizia de a ne casatori sau divorta, sunt de parere ca ar trebui sa primeze alte aspecte, nicidecum numarul copiilor existenti in familie. Asta nu inseamna ca le neg acestora in vreun fel rolul, importanta in viata noastra, ci doar disociez intre cele doua aspecte. Sunt constienta din propria experienta de copil ai carui parinti au divortat, dar si din cea a unei sotii ce a introdus divortul de comun acord cu sotul, apoi impacandu-se in aceeasi circumstanta, ca existenta mea ca fiica ori a copiilor mei nu a dus la succesul relatiei parintilor mei sau al celei ale mele. Aici intervin alte aspecte…

... iubirea.  Nu as incerca sa definesc in vreun fel acest cumul de sentimente, pentru ca sunt constienta ca fiecare il percepe si intelege in alt mod. Stiu ca pentru mine inseamna acel dor, acea emotie, acea lipsa, acea necesitate, acea legatura de suflet care m-a adus mereu si mereu inapoi la sotul meu. Ea, iubirea, alaturi de… 

… scopul comun. Dincolo de procreare si aspectul material, dincolo de familie, ar trebui sa ne stabilim permanent un scop comun, ca soti, in cuplu. Sa fie doar o batranete linistita alaturi de cel care a suferit transformarea de la tanarul frumos la batranelul in baston si cu ochelari… ori o vacanta in doi intr-un loc exotic… ori plimbarea in parc impreuna cu nepotii, dar alaturi de EL… El, omul la care te uiti si ai…

… viziunea. Viziunea aceluiasi om tanar, cu care ai avut curajul sa incepi si ai gandit ca vei termina. Chiar daca el astazi nu mai este acelasi sprinten frumos, cu care erai in stare sa mergi pe jos pana la capatul lumii… Nici tu nu mai esti aceeasi fata rebela, frumoasa, care sucea capetele multor barbati, dar dintre care numai unul a reusit sa te cucereasca. Caci, dincolo de iubire, viziunea a fost calauzita de…

… empatie. Daca nu empatizezi cu celalalt si nu incerci pentru o clipa sa simti ce simte el, nu ai sa ajungi niciodata la performanta de a privi si intelege si un alt punct de vedere, chiar si atunci cand este total diferit de cel al tau. Si ai facut asta pentru ca la baza relatiei a fost si…

… prietenia. Prietenia este aspectul fara de care o relatie nu poate exista, chiar daca ea este cotata ca fiind de iubire- cum se presupune a fi casnicia. Prietenia este acel CEVA la care ne intoarcem de cate ori simtim ca nu se mai poate… atunci cand stim ca acel om de langa noi a impartit cu noi bune, rele, painea si noptile, idealurile si sperantele. Cu el mi-am construit viata bazandu-ma pe prietenia sincera dintre doua suflete, aceea care ramane atunci cand iubirea de inceput se transforma in atasament.

Insa, acel atasament este, poate, MAREA DRAGOSTE!

Anunțuri