Am plecat mental… Am plecat mereu cu visurile mele, cu idealurile, sperantele, cu lumea mea interioara. Cate dintre noi nu au facut acest lucru?! M-am acoperit cu mantia visului, himerelor, pentru a ma apara de tine, in vreme ce tu te-ai adapostit sub palaria ignorantei, pentru a te proteja de mine. Ne-am mai regasit, uneori, ratacind prin casa, printre rate, mersul la cumparaturi, la sedintele cu parintii ori in rarele ocazii cand, stand alaturi, mai incropeam o anemica discutie. Sau in dormitor, seara, cand amandoi puneam capul pe perna, extenuati de job, neplacerile de la serviciu, problemele care vin si nu se mai termina, refugiindu-ne unul in bratele altuia…

Va recunoasteti? Ne recunoastem? Da, suntem noi, unele dintre noi, femeile sotii si mame. Dupa ani de casnicie… Dupa ani de probleme materiale, financiare, familiale, cand cele emotionale nu ne mai intereseaza, nu le mai consideram prioritare. Uneori, ne trezim si constatam frustrari. Alteori, ne regasim straini unul fata de altul, desi locuim in aceeasi casa, avem o istorie impreuna, copii. Ne uitam impreuna pe poze si ne intrebam cand si cum au trecut anii. Apoi, ne intrebam unde suntem noi doi, caci fata in fata ne recunoastem, dar emotional suntem straini… ne-am departat. Atunci, survine revelatia. Sau, poate, dezastrul…

Dezastrul

Cine este strainul din fata mea? Oare mai avem ceva comun? Am pornit de mult timp impreuna, insa pe drum, ne-am ratacit, fiecare are o cale a lui… nu ne mai intersectam. Sa mai ramanem impreuna de dragul copiilor, al casei, al aspectului financiar? De dragul traditiei, al conceptiilor inoculate din mosi-stramosi? Sau putem gasi ceva mai bun, mai bine?

Revelatia

Esti TU! Doar TU! Nu poti fi altul, nu poate fi altul. Sub noua ta infatisare, caci te-ai schimbat fizic de cand ne-am luat, in mod cert este acelasi suflet care m-a cucerit si acolo, in piept, bate aceeasi inima pe care mi-ai daruit-o candva. Ne trebuie timp pentru noi acum… Nu pot gasi ceva mai bun, nici nu am sa incerc. Vreau sa dau la o parte invelisul strain mie si sa regasesc omul iubit.

Fie ca te zbati intre revelatie si dezastru… fie ca nu ai ajuns inca la acest aspect… asculta un sfat. Oricum este bine, atata timp cat iubesti!

Iti dedic tie, sotul meu, acest articol pentru ca…

– tu esti omul care a stat in spatele meu, acolo, oricand, neconditionat. Cand am facut pasul inapoi, mi-ai dat avant, cand m-am impiedicat, m-ai sustinut, cand mi-a fost frica, m-ai incurajat.

– tu esti omul care m-a primit mereu inapoi din peregrinarile mele mentale… ai inteles nebunia si haosul din capul meu.

– tu esti omul care m-a tolerat, desi sunt pretentioasa, critica, absurda, cicalitoare, osciland mereu intre totul si nimic.

– tu esti barbatul care mi-a oferit neconditionat, fara rezerve, numele lui, desi nu ma aveam decat pe mine, dar eram cea mai mare avere pentru tine.

Acum, constat, ca, totusi, tu esti ALESUL… Si voi puteti spune asta! Esti TU, doar TU!

Anunțuri