Ne intrebam amandoi unde ne sunt persoanele destinate. Priveam cerul in interminabilele nopti in care ne destainuiam problemele pe care le aveam cu partenerii de atunci. Eram adolescenti. Peste ani, am ajuns sa ne sfatuim unul pe altul si sa ne impartasim problemele pe care le avem unul cu celalalt. Da, caci am ajuns sa ne iubim cunoscandu-ne mult prea bine ca prieteni. O iubire sfioasa la inceput, apoi din ce in ce mai puternica, acum matura, izvorata din prietenia sincera dintre un barbat si o femeie. Iubirea pe care o cautam pe carari straine prieteniei noastre…

Si acum sunt convinsa ca cele mai frumoase povesti de iubire se nasc din prietenie. De fapt, toate povestile de iubire sunt frumoase. Insa cele nascute dintr-o astfel de legatura au la baza o cunoastere mai amanuntita a calitatilor si defectelor pe care un prieten nu ti le poate ascunde sau dezvalui ca un partener, sunt pline de acea sinceritate si acel atasament neconditionate si neghidate de vreun interes emotional. Au meritul de a te intoarce, in clipele de conflict sau de criza, la prietenia de la inceput, care exista inca acolo, in spatele iubirii, capabila sa te ghideze obiectiv si rational, dincolo de subiectiv si emotional.

Prietenia poate fi un preambul al iubirii dintre o femeie si un barbat. Ne dezvaluim cu sinceritate unul in fata celuilalt, fara masti inutile, fara augmentari ale calitatilor ori, poate, estompari ale defectelor. Prietenia poate fi, insa, si un final al iubirii, atunci cand, dupa ani de relatie, fie in parteneriat, fie in casnicie, ea ajunge sa primeze. Ia locul iubirii care se transforma in atasament.

Atunci depinde doar de noi sa reusim, ca la inceput, sa o transformam din nou in iubire! Prieten drag, te iubesc de la inceput la sfarsit…

Anunțuri