Se spune ca prima iubire este cea mai puternica. Consider acest lucru un stereotip inutil. Fiecare iubire are menirea de a-ti aduce ceva bun, de a te invata o lectie, de a provoca schimbari in interiorul tau. Nu putem spune ca este mare sau mica, prima sau ultima ori cea din mijloc. Este iubire si atat. Chiar si cu acelasi barbat impartindu-ti viata, chiar si cu el… iubirea de la inceput se transforma de-a lungul timpului. De la simpla iubire adolescentina merge catre maturizare, apoi se transforma in cea profunda, in care dincolo de „ratiuni” sexuale intervin atasamentul, empatia, prietenia, obisnuinta, daruirea. Insa, in viata noastra, in suflet vom pastra, ca femei, intotdeauna, pe cineva special, fie ca ne este sot, fie ca a fost un tremur adolescentin sau al maturitatii.

Te-am purtat intr-un colt de suflet, in ani de visare… Am sperat ca vom fi candva… Te-am iubit ca pe un vis nebun, de neatins… Taceri de nepatruns si priviri furise… Tresariri de adolescenta… Nu stiu ce faci si unde esti, sau poate nu mai vreau sa stiu, insa, atunci cand privesc stelele si contemplu nemurirea lor, imi dau seama ca sub acelasi cer ne adapostim amandoi. Sper sa iti fie bine acolo unde esti, cu cine esti si cum esti. Uneori mi-este dor, alteori ma mai gandesc la tine, insa cu certitudine iubirea a devenit amintire. Si astazi ii aduc tribut…

Acest articol ii este dedicat LUI, celui din amintirile noastre de femei.

Anunțuri