Suntem ceea ce gandim! 🙂 Suntem ceea ce iubim! 🙂 Puteam fi oricine, insa am ales sa fim noi, fiecare in parte! Asta trebuie sa intelegem! Daca astazi ne gasim in casa pe care o avem, cu masina sau jobul pe care le avem, cu partenerul respectiv… este pentru ca noi asta am vrut, nimic altceva. Fiindca, daca ne-am fi dorit, am fi dobandit. Insa, sunt situatii de viata in care destinul ne rezerva altceva.

Mult timp m-am intrebat cum au rezistat parintii mei, amandoi frumosi si zvelti, sa suporte ceea ce viata i-a facut sa indure: dizabilitati locomotorii dobandite pe parcurs. I-am studiat de-a lungul vietii lor, dar si dupa ce nu au mai fost. Tata, un optimist incurabil, care a privit boala ca pe o lectie de viata, cu care trebuia sa traiasca. Fost sportiv de performanta a ajuns intr-un carucior cu rotile, mai apoi a paralizat aproape de tot. Pictor de asemenea, desi nu putea duce lingurita la gura, tragea cu pensula linii mai drepte decat cu rigla, insufletit de pasiune. Mama, frumusete si eleganta innascute, a ajuns la amputarea unui picior, fapt pe care nu l-a putut suporta pana cand a plecat dintre noi. De la unul am mostenit vointa si ambitia, de la celalalt sensibilitatea, vulnerabilitatea si, uneori, exagerarile. Per total combinatia ideala de a supravietui in mai toate conditiile de pana acum. Ei adorau viata, eu o uram… Astazi, insa, mi-am schimbat conceptia.

Mereu m-am gandit cum ar fi fost daca as fi fost o persoana cu dizabilitati sau daca as deveni una in timp. M-as descurca? As apela la cei dragi? As deveni depresiva? Recunosc ca a fost unul dintre motivele pentru care am ales sa studiez asistenta sociala: istoricul familial, faptul ca mereu am simtit nevoia sa fac ceva pentru cei aflati intr-o perioada grea a vietii. Va sfatuiesc sa meditati asupra acestui lucru. Este de bun simt.

Daca…

… aveti pe cineva in familie: bolnav, cu dizabilitati, batran, nu pregetati sa ii dati o mana de ajutor si imaginati-va cum ar fi viata fara el, fara sfaturile lui, fara dragostea lui.

… mergeti pe strada si observati o persoana aflata intr-o situatie grea, nu zaboviti sa ii dati o mana de ajutor. Este mama, tatal, fratele, copilul cuiva… Maine ar putea fi al vostru.

… intrati in contact cu o persoana cu dizabilitati, nu o judecati niciodata dupa aspectul sau. Poate fi mult mai OM decat multi dintre noi, chiar daca, fizic, este incomplet.

Nu uitati ca, oricand ne putem regasi, prin hazard, intr-o situatie de viata asemanatoare. Atunci am judeca altfel lucrurile si ne-am dori ca cei din jur sa ne fie alaturi. Multumiti cui vreti voi pentru ceea ce aveti, iubiti in fiecare clipa OMUL si VIATA. Sunt darurile cele mai de pret pe care le avem! Fiecare dintre noi poate castiga cursa vietii, indiferent in ce situatie este! Miracole exista pretutindeni, trebuie doar sa le vedem…

Dedicat persoanelor cu dizabilitati, celor care le sunt alaturi, ambitiosilor si celor care stiu ca nu trebuie sa renunte. Totul este posibil!

Cu multumiri, dlui Bogdan Comanescu, „Merit, vreau si pot mai mult”, al carui seminar m-a pus mult pe ganduri si fapte… http://www.accelera.ro/tag/bogdan-comanescu/

Cu deosebita admiratie pentru acest om, Nick Vujicic… http://www.attitudeisaltitude.com/about-nick-his-story

Anunțuri