Societatea a evoluat prin schimbare, este o entitate dinamica. Intre ea si membrii ei are loc o relatie bidirectionala, mai mult sau mai putin egalitara, insa amandoi se influenteaza unul pe celalalt. Caci, incredibil sau nu, dupa cum societatea ne poate schimba, si noi putem face acest lucru cu ea. Insa mai intai ar trebui sa incepem cu propria viata.

Cand vei intelege ca ai atat de mult control asupra vietii tale, mai mult decat ti-ai imaginat, sau control asupra experientelor tale, al evenimentelor din viata ta, atunci va surveni schimbarea. Schimba modul de gandire: EU POT SA O FAC!

E foarte simplu, dar complicat totodata, in functie de gradul de incredere pe care il avem in noi, de stima de sine, de nevoia de confortabilitate, de sentimente si emotii. Astern deseori in mintea mea sau pe hartie lucruri pe care imi doresc sa le obtin pentru viata mea. La inceputul ei, din cauza unei copilarii marcate de saracie maxima, de neajunsuri, mi-am dorit ca, atunci cand voi fi mare, sa am si sa am si sa am… Si am muncit zile si nopti pentru a avea: casa, masina, credite. Am uitat de mine, de cuplu, de relaxare, de introspectie, manata doar de nevoia de a avea. Manata de caracteristica societatii in care traiam, unde cu cat ai o casa mai mare, o masina mai scumpa, un cont mai umflat, cu atat iti sunt mai satisfacute orgoliul si poftele, de cele mai multe ori, nenecesare. Intr-o zi, cand am obtinut tot ceea ce imi doream, inclusiv mi-am indeplinit visurile de A AVEA o familie, A AVEA o facultate, A AVEA copii, A AVEA o casa s.a.m.d. mi-am dat seama de un lucru: nu mai AVEAM dorinta de a continua.

Ma pierdusem pe mine, cel mai important om din viata mea. Pierdusem motivatia, dorinta de a trai, vegetam cu mine, in mine. Acum stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie. Acum stiu ca ne este rusine sa vorbim despre asta. Acum stiu ca aveam in jur si in mine nu un vid, dupa cum simteam, ci atata iubire de dat si de primit, atatea lucruri inca de indeplinit. Acum stiu ca sentimentele, emotiile, prietenia, ajutorul, empatia, respectul si toate aceste caracteristici pe care le avem in noi exista inca, insa sunt estompate de caracteristica societatii: materialismul, averea, puterea, banul. Universul a facut in asa fel incat, atunci cand eram pe marginea prapastiei, in viata mea sa reintre cateva persoane de care tot ea ma despartise cu ani in urma. Nu am sa le dau nume, nici nu am sa specific daca sunt femei sau barbati… se stiu ei cine sunt. Insa, mai important decat orice este ca sunt OAMENI! Datorita lor, azi am din nou un sens in viata…

Impactul asupra mea a fost atat de puternic, incat viata mi-a fost schimbata in cateva luni, luni in care mi-am revizuit conceptii, prejudecati, principii, distanta dintre ce am vrut sa devin si unde sunt acum, sinele real vs cel ideal… Am inteles ca iubirea se castiga si se pierde intr-o secunda, ca nu trebuie sa fii frumos, superinteligent si bogat ca sa fii fericit in pielea ta! Ca viata pentru asta este facuta: sa te adaptezi, sa te schimbi, sa lupti pentru a gasi echilibrul intre toate cele enumerate mai sus in asa fel incat sa fii fericit cu tine! Nu neaparat cu altcineva tanar, frumos si destept, cu o casa mai mare, cu mai multi bani in buzunar. Evident, nimeni nu ar spune NU! Dar atunci cand pentru acesta pierzi contactul cu tine, cu cel iubit, renunti la prea multe, atunci ar trebui sa te opresti. Detaseaza-te, studiaza-te obiectiv, priveste-te in oglinda: iti place ceea ce vezi in exterior? Inchide ochii pentru o clipa: iti place ceea ce vezi in interior? Daca da, esti un om fericit cu tine! Daca nu, incepe schimbarea! Nu astepta sa ajungi pe marginea prapastiei. Nu astepta sa vina altul sa te ajute! Iti traiesti viata tu, nu pe a altuia.

Am inteles…

… ca principalul om din viata mea sunt eu, il urmaresc ca pe un film si editez secventele, adaug sau scot actori, invat replici, inventez scene, fac cascadorii riscand, insa finalul mi-l doresc cu happy-end.

… ca nu trebuie niciodata sa alerg dupa iubirea celuilalt, o am in mine, in inima mea, in sufletul meu, mintea mea. Sunt fericita sa o daruiesc fara sa-mi fie ceruta si nu solicit sa fiu iubita asa cum iubesc- asta nu valideaza sentimentul in sine. Insa, da, iubirea, regasirea ei, iti poate schimba viata schimbandu-te pe tine. Iubeste omul de alaturi, oamenii in general, animalele, creatiile si miracolele din natura. Apreciaza-le si pastreaza-le.

… ca nici un om nu este inutil in viata ta, el vine la timpul potrivit si precis cu o misiune, fie ea lectie de viata, fie ea de intelepciune si moralitate, fie ea o plata ancestrala. Apreciaza-i trecerea de tren express prin gara ta si noteaza in calendarul vietii ziua in care a venit, nu cea in care a plecat. Spune-ti: „Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!”

… ca nu trebuie sa ma adaptez neaparat societatii, ci sa o si adaptez pe ea mie. Este o chestiune de bun-simt. Salut si multumesc oriunde merg, il folosesc pe „te rog”, am grija sa fiu calma, echilibrata, respectuoasa, sa pun in practica elementele bune invatate in periplul prin tari civilizate ori la facultate, sa nu jignesc, desconsider si etichetez oamenii, situatiile de viata, moralitatea. Niciodata nu stii cand te vei regasi in locul lor.

…. ca trebuie sa ma opresc din goana dupa avutie si sa inteleg ca principala mea avere sunt eu. Sa iubesc, sa apreciez, sa ma plimb in mijlocul naturii, sa am grija de mine, de sufletul meu, de infatisarea mea. Cand ma iubesc eu, ma iubesc si toti cei care imi tranziteaza viata. Si ma tin minte!

… ca NICIODATA NU TREBUIE SA SPUN NICIODATA. Dimpotriva, motto-ul a devenit: ORICE ESTE POSIBIL!

Daca ar fi sa adresez multumiri persoanelor speciale despre care vorbeam, ar fi prea putin… insa am o sa fac. Va multumesc, oriunde ati fi acum! Si va iubesc! Veti ramane acolo, in inima mea, pana la final. Iar voi, dragii mei, retineti aspectul: SCHIMBAREA incepe din NOI! Sa fiti iubiti!