Am fost intrebata, de curand, ce inteleg eu prin fericire. Imi aduc aminte ca, prin facultate, imi cazuse in mana o teorema a fericirii. Mi-a dat ceva de gandit atunci. Ea suna cam asa: fericirea este invers proportionala cu numarul banilor pe care ii detii, pentru ca, cu cat ai mai multi, cu atat nivelul de satisfactie al indeplinirii dorintelor, nevoilor, idealurilor este mai mic. Fiindca la un moment dat poti obtine cam tot ceea ce doresti platind. Nici acum nu stiu daca ar trebui sa pun fericirea in aceeasi propozitie cu banii. Pentru mine, multe alte lucruri sunt mai importante decat a avea grija conturilor. Asta nu inseamna ca le neg acestora importanta, ci doar prioritizez altfel viata mea. De aici rezulta ca fericirea este relativa. Ceea ce numesc eu fericire poate sa nu fie fericire si pentru tine.

Asa-i ca ti-am suscitat interesul? Ia acum o foaie de hartie si noteaza pe ea, in stanga, lucrurile ce te fac fericit, iar in dreapta lucrurile ce te fac nefericit. Sau, in stanga, ce ai facut, in dreapta ce nu ai reusit inca sa faci in viata ta. Eu nu iti pot spune la ce sa te raportezi. Acest lucru depinde de sistemul de valori al fiecaruia/ fiecareia dintre noi. Asa, acum eu va spun ce as nota:

Sunt fericita atunci cand…

… ma uit in jurul meu si privirea mea se opreste asupra copiilor mei: sanatosi, frumosi, mari, intelegatori. Atunci cand vorbesc cu ei si imi multumesc pentru ca sunt asa cum sunt: prietena lor, persoana care i-a impulsionat sa invete, sa respecte, sa isi stabileasca un sistem de valori, sa pretuiasca ceea ce au si ceea ce pot obtine. Atunci cand ei ma ridica in brate si ma invart in casa, caci s-au dus vremurile in care, tanara fiind, ii caram in brate si in carucior prin troleibuze, parcuri si la scoala. Atunci cand vin si imi impartasesc micile sau marile lor ispravi, persoanele pe care le-au ajutat in acea zi, cate animalute au hranit sau ce vorba buna au spus cuiva. Atunci cand ma uit la ei, acum in sus, caci am ramas mica de inaltime in comparatie cu ei, dar cand ma simt o femeie importanta in viata lor. Sunt MAMA si asa voi ramane.

… ma uit in jurul meu si remarc acelasi barbat de ani si ani. Poate, uneori, a parut plictisitor si enervant, poate, alteori, am stiut ca nu mai avem aceleasi idealuri, aceleasi nevoi, ca intre noi este o diferenta majora din punct de vedere intelectual. Insa, stiti ceva, intre timp am inteles ca iubirea adevarata nu tine cont decat de sufletele noastre. Asa ca, ma uit din nou la barbatul matur, grizonat, de langa mine si realizez ca intotdeauna m-a asteptat acolo. Si ca acolo va fi mereu.

… ma uit la mine si imi dau seama ca ma simt bine in pielea mea, pentru ca imi place ceea ce vad, cumulul calitatilor fizice cu cele intelectuale si afectiv-emotionale. Oh, da, desigur, intotdeauna este loc si pentru mai bine, insa sunt multumita cu aceasta etapa a vietii mele. Nu ma opresc aici, am sa perfectionez continuu ceea ce vad in oglinda fizica si a constiintei.

… ma uit in urma si imi dau seama ca mult a fost si poate putin a ramas, cine stie?! Atunci, de ce sa ma pierd in efecte inutile ale stresului, rutinei, condusa de viata si nu conducand viata? M-am uitat in urma, am analizat trecutul, am studiat prezentul si deja am planul de actiune pentru viitor. Am o motivatie: intrinseca, extrinseca.

Sunt fericita atunci cand merg la volan si ascult muzica ce imi place, cand sunt respectuoasa cu soferii din trafic, cand deschid usa cuiva care are bagaje la lift ori ajut o persoana in varsta sa traverseze strada. Sunt fericita atunci cand prietenii ma suna sa ma intrebe de sanatate, cand ma imbratisez cu colegii de serviciu, cand schimb cu o vorba dispozitia cuiva intr-o zi. Sunt fericita atunci cand impreuna cu iubitul meu plec in excursii la sfarsit de saptamana, colindand tara frumoasa in care traim, atunci cand urcam pana in satul din varful muntelui ori cand ne scaldam in valurile marii. Cand deschid ochii dimineata, mangaiata de razele de soare, cand stiu ca am depasit multe cumpene ale vietii si ca voi mai avea, dar ca prin asta imi invat lectiile.

Sunt fericita pentru ca exist, iar fericirea mea o determina si o atrage si pe a celor din jur. Sunt fericita pentru ca iubesc. Restul e poveste! Povestea fiecareia/ fiecaruia dintre noi!

altesse„Lectiile afectivitatii – dulci sau dureroase – isi lasa amprenta la nivel profund in viata fiecaruia dintre noi. Un lucru nu poate fi negat- iubirea schimbă totul in fiinta unui om: perceptia sa asupra lumii, configuratia creierului, comportamentul.”

sursa citatului: http://www.gofm.ro/iubirea-reconfigureaza-creierul-uman/

Anunțuri