Nu exista o reteta perfecta dupa care sa ne crestem copiii. Indiferent cate carti, ghiduri parentale sunt scrise sau cate instructiuni de la bunici sunt transmise. Nu exista fiindca fiecare individ este unic inca de cand se naste, la fel dupa cum fiecare legatura intre mama si copilul pe care il naste este unica. Chiar daca acel cordon ombilical este taiat, el isi manifesta puterea dincolo de varsta, departare sau iubiri. Uneori, copiii isi dau seama de acest lucru de abia dupa ce parintii nu mai sunt.

Pe zi ce trece mi se confirma ca, in mod sigur, de multe ori am dat gres ca iubita, ca sotie, ca prietena, ca sora, insa, ca mama, nu prea. La inceputul existentei mele de mama, poate abia imi dadeam seama ce doream eu de la viata, daramite sa realizez cum sa ma comport cu bebelusul din fata mea! Si, totusi, am invatat sa fiu mama invatand sa fiu copil! Acum as putea sa spun ca am reusit sa intorc in favoarea mea trauma divortului parintilor, cea a copilariei pline de neajunsuri si maturizarea prea rapida. Nu am avut un plan in minte de a-mi creste copiii, mai ales ca au venit in viata mea pe neasteptate si a trebuit sa ma confrunt cu situatii grele de cele mai multe ori. Privind azi in urma, nu regret nimic.

Mi-am invatat copiii ca…

… respectul fata de OM este cel mai important. Nu conteaza ca persoana din fata lor este frumoasa sau urata, tanara sau batrana, bogata sau saraca, sanatoasa sau bolnava… Este un OM! I-am invatat sa il pretuiasca in universalitatea lui de OM! I-am invatat sa intervina de cate ori observa ca un OM se afla intr-o situatie de urgenta, sa nu il trateze diferit daca este cu dizabilitati sau mai sarac decat ei, daca nu a fost inzestrat de la natura cu calitati fizice deosebite ori daca a trait la orfelinat. Cand am stiut ca nu am gresit: atunci cand unul dintre cei mai buni amici ai fiului meu mai mare a devenit un copil de la o scoala speciala; cand copilul meu cel mare a fost agresat de doi barbati adulti pentru ca a aparat o femeie, dar pentru el nu a sarit nimeni. Cand fiul meu cel mic ajuta persoanele batrane sau pe cele cu dizabilitati, cunoscute sau necunoscute.

… haina nu il face pe OM, decat daca vrem noi asta! Nu le-am cumparat niciodata haine pentru brand, chiar daca situatia financiara mi-a permis. I-am stimulat sa deprinda ca singura lor avere nu este reprezentata de conturile din banca, hainele de firma sau o masina scumpa. Ei, cunostintele lor, comportamentul lor, puterea de daruire, prezenta in public, modul de vorbire si de tratare a celor de langa ei, prieteni, rude sau straini… acestea sunt adevaratele valori pe care le vor duce mai departe. Si stiti de ce? Fiindca fara bogatia materiala poti ramane oricand, dar bogatia cunostintelor si a inimii nu ti-o va lua nimeni nicicand. Este singura care sporeste odata cu trecerea anilor. Cand am stiut ca nu am gresit: atunci cand copiii mei niciodata nu au insistat, nu s-au suparat si nici nu si-au dorit in mod nejustificat si exagerat lucruri nepotrivite statutului lor social.

… prietenia, familia, comunicarea si iubirea sunt cele mai de pret lucruri. Prietenia- din punctul meu de vedere este baza pe care se cladesc toate celelalte relatii, chiar si cele de familie si de casnicie. Am fost mai intai prietena copiilor mei, din simplul motiv ca eu prin perioada lor am trecut, ei prin a mea nu. Astfel ca mi-a fost mult mai usor sa ii tratez ca pe egalii mei, coborandu-ma la capacitatea lor de intelegere, decat sa ii fi obligat sa se maturizeze de timpuriu. Familia, la ea vor reveni mental sau fizic, de cate ori vor avea nevoie de un sfat si de iubire neconditionata. Si, asa cum am fost disponibila pentru ei de mici, indiferent de oboseala, stres, dureri fizice sau suferinte sufletesti, asa am sa le fiu chiar daca mana mea care le va deschide usa va fi brazdata de ridurile timpului necrutator. Sufletul meu, iubirea mea pentru ei vor ramane aceleasi: tinere si eterne. Cum am stiut ca nu am gresit: copiii mei stiu foarte bine cine este mama lor, care este capacitatea ei de daruire, recompensandu-ma cu afectivitate si ajutor, cu comunicare si lectii de iubire.

… trebuie sa nu renunte niciodata. Ai gresit? Nu e nimic, mai incearca! Ce nu te doboara te face mai puternic! Persevereaza si vei reusi! Ia un pic de inteligenta, amestec-o cu vointa, condimenteaza cu putina rabdare, coloreaza cu putin optimism si la final orneaza cu un pic din sufletul tau… reteta unei vieti in care cuvantul renuntare nu are ce cauta. Cum mi-am dat seama ca nu am gresit: inca nu mi-am dat seama. Acest lucru se va intampla pe parcurs cand voi trai, sper, sa vad ce vor face cu vietile lor.

Insa, atunci cand voi trage linie si voi incheia socotelile, atunci, la marea trecere, mai devreme, mai tarziu… sunt convinsa ca voi auzi cuvintele fiului meu mai mare, de acum cateva zile: „Mami, sunt mandru de tine! Stii? Te iubesc!”

Fiilor mei

Anunțuri