Zilele acestea am primit o „mustrare” si o „remarca” in ceea ce priveste blogul meu. Un barbat mi-a atras atentia ca este plictisitor sa il citeasca pentru ca denota frustrarea unei femei care nu si-a trait viata la timp si incearca sa o traiasca acum. Las deoparte felicitarile primite de la femeile care se regasesc in multe dintre articolele mele si aleg „sa ma ocup” de domnul.

1. Blogul are denumirea „La Marginea Casniciei” si dupa el urmeaza precizarea: „Cum sa supravietuiesti intr-un cuplu o viata intreaga, la limita dintre iubire si cotidian.” Daca dvs. traiti in centrul casniciei si ati descoperit reteta imbinarii iubirii cu rutina zilnica, rezultand, probabil, fericirea maxima, poate reusiti sa ne-o impartasiti si noua. Banuiesc ca nu va fi plictisitor sa citim despre perfectiune.

2. Blogul, desi intra la categoria PERSONALE, acolo l-am inscris, se doreste a fi o exprimare a variatelor situatii in care se regaseste o femeie (nu neaparat eu) in traseul unei casnicii/ cuplu/ parteneriat/ triunghi conjugal. Daca dvs. ganditi ca femeile sunt niste frustrate/ nefericite care ar trebui sa fie, de fapt, fericite datorita partenerilor, atunci ori puneti punctul pe I daca intelegeti subtilitatea mesajului, ori habar nu aveti ce isi doreste o femeie. Va recomand sa treceti dincolo de propriile dvs. frustrari si nefericiri si sa priviti putin din punctul de vedere al unei femei. Va asigur ca m-a fascinat intotdeauna psihologia masculina, iar pretuirea mea fata de barbati este identica cu cea pentru femei.

3. De asemenea, pentru cultura dvs. generala, o femeie incepe sa se simta femeie, emotional, sexual, sentimental, fizic vorbind in preajma varstei de 40 de ani. Abia atunci isi definitiveaza maturitatea din multe puncte de vedere. Poate fi mai devreme, poate fi mai tarziu. Insa important este ca „trairea vietii” vine la fiecare odata cu maturizarea. Daca dvs. v-ati trait viata mai devreme, atunci pacat: v-ati maturizat prea din timp, sarind etapele. Daca dvs. nu v-ati trait viata pana acum, atunci e iarasi pacat: nu v-ati maturizat inca, prelungind etapele.

4. Subiectele articolelor mele nu sunt neaparat inspirate de povestile mele de viata sau de cuplu, ci de experientele oamenilor din jurul meu, fie ei barbati, fie femei, fie apropiati, fie persoane care doar mi-au tranzitat viata. Insa, reusind foarte bine sa empatizez cu acestea, nu ma deranjeaza sa fiu considerata o femeie frustrata, nefericita, care isi doreste sa isi traiasca viata. Va recomand sa incercati si dvs., caci, empatizand, veti intelege mai bine nuantele universului feminin puse in contrast cu cele ale universului masculin. Veti afla un tablou de viata ce se poate transforma intr-o capodopera ce nu va fi plictisitoare si nici frustranta ochiului si mintii dvs. Va doresc toate cele bune, pace si armonie in viata dvs.

5. Scrisul ramane terapia sufletului meu. Si daca eu reusesc sa transpun in cuvinte ceea ce altii au trait, nu poate fi decat un lucru bun, cata vreme este discernut ca atare. Nu in ultimul rand, vreau sa multumesc tuturor celor care imi urmaresc blogul, pe zi ce trece sunteti tot mai multi… Atunci cand il cititi, va rog, nu il interpretati gandindu-va carui barbat i-am dedicat un anumit post… ci carei situatii de viata. O regasiti in vietile dvs.? Atunci e bine! Suntem doi sau mai multi. Nu o regasiti? Tratati-o ca atare! Poate fi o fictiune ce va deveni candva realitate. Realitatea dvs.

Pentru ca astazi este ziua Frantei, spun „La multi ani!” acestei tari si locuitorilor ei, dar si celor dintre dvs. care isi serbeaza pe 14 iulie ziua de nastere.

Pentru ca astazi se comemoreaza trei ani de cand o artista draga sufletului meu a facut marea trecere, spun „Odihneasca-se in pace!” si va dedic o melodie a ei ce mi-a marcat viata la un moment dat. Mi-e dor de tine, Madalina, fata draga!

Anunțuri