Copyright (c) 123RF Stock Photos

Si, totusi, i-am iubit pe toti. Fiindca oameni vin si oameni pleaca din vietile noastre. Legea firii. Mai plang inca dupa cei care aleg sa iasa din viata mea. Pe unii i-am scos eu, desi imi sunt chiar rude. Candva, imi puneam intrebari: „De ce? Ce defecte am? Nu sunt o buna prietena? Nu sunt o sora buna? Sau poate nu am fost o iubita buna…” Tarziu, am inteles ca nu poti forta pe nimeni sa stea langa tine. Ai face mai mult rau decat daca l-ai goni. Suferinta si stresul ancorarii in ceva ce nu te mai defineste s-ar perpetua la nesfarsit, in loc sa dai drumul, eliberand un om ce nu mai e compatibil cu tine. Fie ca iti este sora (cum este a mea), fie ca este prietena/ prieten, fie ca ti-a fost candva iubit sau sot.

Fiecare dintre noi a simtit acest lucru pe propria piele. Atunci cand eram mai mica sau mai tanara, suferinta era exprimata prin plansete, urlete, stres, neintelegere, insistenta… Inca de la 5 ani ai mei, cand tata a ales sa plece, am avut o trauma generala. De-a lungul vietii am incercat sa o tratez, uneori inconstient, alteori, cand am avut cunostintele „tehnice” necesare, sa o privesc obiectiv si sa o definesc, sa traiesc cu ea, acceptand ca nu va disparea niciodata. Sa invat sa nu ma agat de un om care nu ma vrea sau care, dintr-un motiv sau altul, alege sa plece. Sunt alaturi de sotul meu de 26 de ani, insa relatia noastra nu a fost, la inceput, de iubiti. Nici macar pe departe. Am fost prieteni in copilarie, apoi frate si sora, apoi confidenti, marturisindu-ne relatiile care nu functionau, abia apoi am pus bazele unui mariaj. Nascut dintr-o prietenie si afectiune sufleteasca sincere, ce s-au transformat pe parcurs in iubire pura. Astfel ca stiu si ce inseamna sa ai relatii esuate, sa fii parasita, sa parasesti, sa suferi din iubire, sa te agati cu disperare de omul care te iubeste, dar motive obiective si subiective il impiedica sa fie cu tine. Iubirile si povestile vietuiesc dupa aceleasi tipare, doar ca schimba actorii.

Am inteles de mult timp…

… ca viata isi urmeaza cursul, cu tine suferind sau nu. Insa suferinta nu isi are rostul la nesfarsit, fiindca te-ar impiedica sa vezi lucrurile bune din jurul tau. Mai bine, priveste-o ca pe un aliat si incearca sa faci ceva constructiv cu ea: scrie o carte, fa-ti un jurnal, compune poezii, muzica, creeaza ceva.

… ca lucrurile nu trebuie fortate. Orice lucru, situatie, oportunitate, om apar la momentul potrivit in viata ta si dispar la fel. Depinde doar de tine sa stii ce sa faci cu experienta aceea. Iti propun sa o privesti constructiv, lasand durerea la o parte. Ce calitati ai dobandit de pe urma ei? Esti un om mai bun, mai slefuit, echilibrat?

… ca nu poti pretinde cuiva sa iti fie bun prieten, bun frate, bun sot, sa te iubeasca asa cum il iubesti tu, fiindca asa cum suntem indivizi diferiti fiecare… tot asa avem si unitatea proprie de masura a acestor aspecte: un alt mod de a exprima ceea ce simtim. Nu exista termen de comparatie intre noi. Exista doar un termen de comparatie in a-ti evalua ceea ce simti de-a lungul timpului fata de aceste persoane si sentimentul tau de confort in preajma lor. Toti ne schimbam in timp. Daca nu ne mai simtim confortabil intr-o relatie, indiferent de ce tip este ea, si nu ma refer la confortul pur fizic, ci la cel psihic, emotional, intelectual in principal, e cazul sa luam atitudine. Constructiv. Dandu-ne libertatea si dreptul de a pleca.

… ca sinceritatea este o unitate de masura ce se poate aplica tuturor. Sunt sincera cu mine, in ceea ce priveste aceasta relatie? Pot fi sincera cu celalalt? Imi pot exprima sincer tot ceea ce simt, de la starile conflictuale si depresive la cele de fericire? Daca nu esti sincer cu tine, nu faci altceva decat sa traiesti intr-o lume iluzorie, care in timp va lasa urme adanci asupra ta. Frustrarile, constrangerile si emotiile negative te imbolnavesc prematur.

… ca iubirea nu este singurul liant intr-o relatie. Offf, si cate alte considerente pot interveni, de la familia de origine la conjunctura in care te indragostesti! Ca de cele mai multe ori ne place sa credem ca iubirea invinge si razbate totul. Nu intotdeauna este asa! Poti iubi un om si din iubire il poti parasi, ii poti da drumul. Nu stiu daca as putea sa pun termenul de iubire adevarata, mare… e ca si cum as alege sa spun si reversul: iubire falsa, mica. Atunci nu ar mai fi iubire, nu? Ar fi doar o nevoie, o atractie sexuala, o dependenta, depinde de ce tip de relatie vorbim.

… ca oamenii intra in viata mea, uneori fara sa vreau eu, nevazuti se insinueaza, alteori ii apuc de mana si ii trag spre mine. Si la fel si pleaca: nevazuti sau cu o ultima strangere de mana ori imbratisare. Dupa unii am plans ore in sir, dupa altii am spus: „Tot raul spre bine!” Insa nu am urat pe nici unul! Ci i-am iubit pe toti! Pe sora mea de care m-am pierdut, poate definitiv, acum doi ani… doi prieteni din copilarie ce au ales sa nu imi mai vorbeasca… primul iubit, ce a ales alta sotie, pierzand la un moment dat sirul nevestelor… pe tata, care nu mi-a fost alaturi din varii motive… pe mama, care a renuntat atunci cand aveam mai multa nevoie de ea… amici, cunostinte, persoane carora le-am dat increderea si afectiunea mea si, impovarati cu ele, le-au aruncat si au fugit.

Insa, putini oameni stiu cine sunt eu cu adevarat. Ei au intrat in viata mea si au gasit intotdeauna modalitatea de a nu fi nici macar izgoniti. Ei m-au slefuit, iar dintr-o piatra bruta am capatat o forma. Ei m-au slefuit prin ceea ce mi-au daruit, eu m-am insufletit prin iubire. Altii au luat bucati din mine ca amintiri si trofee, iar eu m-am clatinat. Si, totusi, i-am iubit pe toti. Fiindca oameni vin si oameni pleaca din vietile noastre…

altesseCelor care m-au parasit sau pe care i-am parasit in timpul celor 40 de ani de viata

Multumiri Iustina Talea si Liliana Maria pentru superbul videoclip!

Anunțuri