Mandru, elegant. Nuante pastelate, verdele nelipsit, iar frunzele nervurate cu putin negru. Irezistibil la vedere si atingere. Mai rar intalnit. Tulpina pare firava, dar s-ar putea sa nu fie asa. Uneori este cataratoare, alteori taratoare, functie de viata, de anotimp, de furtunile trecute peste mine. Frunzele sunt caduce sau persistente, dupa starea mea de spirit. Pot petrece mai multe ierni imbracata cu ele ori le pot arunca imediat. Dincolo de frunzele aspre, de spinii ascutiti, se ascund petalele delicate si catifelate. Florile mele, ah, cinci petale, cinci sepale, stamine si stile… ele fac deliciul privirii: rosii, albe, galbene, roz si alte combinatii. Totul, totul depinde de glastra si apa cu care ai sa imi satisfaci setea. Trandafir, caut glastra!

Prima data cand m-ai vazut nu mi-ai retinut prenumele, tocmai pentru ca nu il mai auzisei pana atunci. Insa primul tau imbold a fost sa ma asemeni unui trandafir. Si mi-ai spus simplu: Trandafirela! Asa am fost ani… Privindu-te de curand cand ne-am intalnit in oras, tu venit cu buchetul de trandafiri, mi-am amintit de primele noastre intalniri, acum 26 de ani, apoi de cele din timpul tentativei de divort. Si mi-am dat seama ca ai intuit si ai descris perfect structura mea… cea a unui trandafir.

Nu, nu mi-ai mai spus de ani de zile Trandafirela… Desi ea, Trandafirela, este inca acolo, ascunsa. Acea entitate ce pare vulnerabila, uneori tarandu-se prin viata ca tulpina trandafirului, alteori puternica, ridicandu-se si catarandu-se pentru a razbate. Placuta la vedere… Frunzele ascund spinii, astfel ca nu putini sunt cei care, inselati de placerea vederii sau delicatete, au avut de-a face cu asprimea mea.

Am zile in care ma imbrac cu aceeasi rochie, fusta sau bluza, caci asa este starea mea de spirit: terna. Ori zile in care ma schimb si de doua ori, tocmai pentru ca imi schimb dispozitia de la o ora la alta. Iar culorile: preferata mea, rosul! Si non-culorile, evident. Ah, si sa nu uit: albastrul! Mai ales cel al ochilor tai. Indiferent de furtunile trecute peste mine, chiar si atunci cand viata m-a ingenuncheat, am ramas la fel de orgolioasa si plina de vointa. M-am ridicat la loc. Si stiu, nu ai zice ca am avut atatea probleme uitandu-te la mine. Nici lui, trandafirului, nu-i stie nimeni lacrimile de roua, durerile simtite atunci cand cineva a incercat sa il smulga, sa il rupa… nu-i stie nimeni dorul de soare cand sta in intuneric si nici nevoia de apa. Nu stie nimeni cand se usuca, te trezesti cu el asa. Ieri, semet, azi, fara vlaga. Il usuca lipsa de apa, ca pe mine cea de iubire si pretuire, daca ar fi.

Da. Totul, totul depinde de glastra si apa cu care ai sa imi satisfaci setea. Trandafir, caut glastra! De fapt, nu, nu mai caut glastra. Am prins definitiv radacini in inima ta!

altesseSemnat, Trandafirela