Maicuta mea, suflet neinteles…

Maicuta mea

Mama la 17 ani (arhiva personala)

In ultimul an am simtit dorul de maicuta mea mai acut decat in toti cei 12 ani de cand a facut marea trecere. In ultimul an, am simtit mai mult decat oricand nevoia de a-i vorbi, de a o auzi, de a ma incuraja, de a ma indruma sau doar de a ma asculta. Nu am fost un copil prea bun, am devenit o rebela de pe la 17 ani… Imi placea mereu sa experimentez lucruri noi, sa nu fiu ca toti ceilalti, sa ies putin din tiparele monahale trasate de ea.  Excelam in schimb la invatatura. Maicuta mea era un suflet pe care nu reuseam sa il inteleg. Prea sensibila pentru acele vremuri, iar din suferinta ei extrema incerca, prea dur poate, sa ma fereasca si pe mine de suferinta. Nu stia sa imi explice… sau eu nu aveam rabdarea sa o ascult, sa o inteleg, sa citesc dincolo de cuvinte, de restrictii. Viata nu a fost deloc usoara pentru ea. Se prefigurase lipsita de griji, fiind unicul copil al unui inginer agronom si al unei doctorite. Distanta si iubirea lui pentru o alta femeie, casatorita si ea, a dus la divortul de bunica mea si, implicit, ramanerea maicutei mele fara tata, dar si declansarea unei traume. A cautat toata viata barbatul potrivit.

Maicuta mea, suflet cu dureri nespuse…

Maicuta mea la cununia noastra. Avea varsta mea de acum: 40 de ani (arhiva personala)

I-am atribuit judecati de valoare. Am judecat-o, pe masura ce am crescut, fiindca nu a facut tot posibilul sa il pastreze pe tata. Am condamnat-o pentru ca era mandra, pretentioasa, orgolioasa si chiar prea frumoasa. Fiindca asta imi dauna. Cu o mama divortata si un tata departe, am indurat o copilarie in care multi vecini mi-o vorbeau de rau. Iar eu sufeream. M-as fi luptat cu o lume intreaga pentru ea, insa nu o faceam, credeam ca e puternica si se descurca singura. O vedeam ca pe o femeie bataioasa. Insa, dincolo de aparente, era doar un suflet cu dureri ascunse, dureri atroce. Cersea iubirea mea, insa intr-un mod pe care eu nu il intelegeam… Cersea ajutorul meu, iar eu nu stiam cum sa i-l ofer. Suferea de o boala cronica ce a dus treptat la introvertire si hipersensibilitate. Dintr-o femeie superba a devenit o femeie superba cu dizabilitate locomotorie. Acest lucru a distrus-o. Tarziu, prea tarziu, dupa moartea ei, am inceput sa o inteleg pe Dana Liliana… femeia ce mi-a dat viata.

Maicuta mea, icoana vietii mele…

De 12 ani am uitat tot ce a fost gresit in relatia noastra. Am uitat certuri, distantare, neintelegeri, drame. Maicuta mea traieste in inima mea, in amintirile mele… Traieste in romanul pe care l-am scris si pe care i l-am dedicat. Ei si catorva persoane care nu pot pleca vreodata din sufletul meu. Maicuta mea traieste in copiii mei si nu exista zi sa nu o pomenim, ca si cum… nu ne-ar fi parasit niciodata. Maicuta mea ma priveste din poza din portofelul meu, din pozele din sufragerie, din cele din laptop. Uneori, imi caut mama in mamele altora. Gasesc mici asemanari, dar potriviri niciodata. E firesc si sunt constienta ca imaginea ei, nealterata, nu o voi gasi decat in amintirile mele. Ca pe o icoana.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… te-am judecat inutil, fara sa simt ce simti tu.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… te-am iubit, dar nu ti-am spus de prea multe ori.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… te-am inteles, insa doar prea tarziu.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… nu ai vrut sa sufar, dar iar am inteles prea tarziu.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… nu ti-am ascultat povetele, insa copiii mei da.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… nu ti-am spus niciodata cat te-am admirat ca ai reusit sa ne cresti singura.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… nu te vizitez prea des acolo unde esti, insa te gasesc vie in inima mea.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… nu te mai pot strange in brate sa iti spun ca imi pare rau.

Iarta-ma, maicuta, pentru ca… m-ai prevenit: viata e asa cruda uneori… Insa asta este frumusetea ei!

Maicuta mea, maicuta mea a plecat dintre noi fara sa il fi gasit pe cel pe care il visase: acela care sa ii fie alaturi trup si suflet, care sa o inteleaga, sa o iubeasca neconditionat. Avea doar 49 de ani, dar nici o motivatie pentru a continua.

Pretuiti-va mamele si nu lasati sa treaca nici o zi fara sa le spuneti ca le iubiti. Indiferent de defectele lor, de greselile lor, sunt cele care ne-au dat viata. Iar viata e frumoasa, contradictoriu, dincolo de aparenta ei urata.

altesseIn memoria Danei Liliana (1952- 2001)

Fara tine, mama! (Antonia Balan, 2005)

Anunțuri