My inner child

Copyright (c) 123RF Stock Photos

Pentru o clipă am crezut că te-am pierdut. În negura vremurilor și străfundul amintirilor. Sub învelișuri de trăiri și cumul de experiențe. Sub masca zilnică, uneori ipocrită, a celei care ar trebui să fiu în fața oamenilor și a ceea ce sunt de fapt. Sub învelișul trupesc al anilor trecuți peste mine, al ridurilor ce se conturează tot mai adânc sub ochii ce lăcrimează în amintirea purității privirii de odinioară. Al mâinilor ce se întind una spre alta și se cuprind în frământare, căci părinți nu mai sunt să le prindă. Al picioarelor încă pe tocuri înalte, dar dornice să alerge desculțe în iarba înaltă și udă. O clipă am crezut că te-ai rătăcit printre lacrimi și doruri, printre oameni înstrăinați și străini omenoși, că te-am pierdut din priviri, că ți-am dat drumul și ai plecat cu mama, cu tata. Te-am mai auzit, șoptind, timid, din adâncul minții și sufletului meu, însă, prea ocupată cu adultul din mine, te-am neglijat, te-am respins, te-am înstrăinat. Azi mi-am propus să fac din nou cunoștință cu tine, să te regăsesc! Pe tine, my inner child! Pe tine, copilul din mine!

Azi…

… am să îmi amintesc că trebuie să mă dezbrac de trup și să te scot la iveală din suflet, din adâncul inimii mele. Ești parte a mea, nu pot nega. Nu te pot alunga, nu te mai pot înstrăina, nu te pot urî, minți, înșela, împărți cu altcineva, da spre adopție sau neglija! Pot doar să te regăsesc și să îți spun că mi-a fost dor, tare dor de tine!

… am să imi permit să mă joc. Nu doar în gândul meu, ci să mă joc cu ceva împreună cu tine. Să fie, poate, creioanele colorate cu care scriam de la 5 ani, compunând fraze întregi cu litere de tipar. Sau să fie, poate, un banal origami din copilarie: o bărcuță, o broscuță, o floare. Ori, poate, un v-ați ascunselea cu mine… Sau aș sări coarda ori șotronul sau aș alerga pe traseul frunzei… Ori un lapte-gros? Te voi întreba și vom stabili împreună.

… am să vorbesc cu tine în gând. O să te întreb ce mai faci, cum ți-a fost în toți acești ani în care am uitat de tine, în care ți-am întors spatele copleșită de greutăți, deși mă strigai mut, în care am refuzat să răspund la temerile tale, la frustrările tale, la nevoia de mine.

… am să îți promit că vei fi la vedere de câte ori vei simți nevoia. Nu voi mai fi adulta dură, străină de tine, care te respingea doar pentru că nu voia să mai aibă de-a face cu temerile ascunse ale copilăriei triste. Care refuză să își mai amintească de frica de abandon, de nevoia de iubire, de furie, de tristețe, de plâns și frică, de violența verbală, de sentimentul de inferioritate în fața altor copii, de răutatea lor, de pierderi și de lipsuri, de sărăcie maximă. Îmi aduceai aminte de mama, de tata și mă durea.

…. am să te rog să mă ierți. Te-am ascuns! Îmi reaminteai că niciodată nu îmi știam locul și alegeam mereu colțul, unde mă lipeam cu spatele și mă simțeam protejată de doi pereți reci. De faptul că tăceam mereu pentru că nu deschideam gura de rușine, nu din neștiință. Că nu îmi plăcea să fiu în centrul atenției. Te-am ascuns ca să nu mai fii rănită, să nu mai fii dezamagită, să rămâi cu aceeași inocență și candoare, să te păstrez intactă ca pe lucrul cel mai de valoare.

… am să te rog să mă înveți. Să mă înveți să fiu veselă așa cum ai fost tu în primii ani până a plecat tata. Când aveam de toate, te simțeai în siguranță, iubită, răsfățată, când lacrimile nu aveau ce căuta pe obrajii tăi, când ochii aveau stralucirea vieții în ei, iar corpul nu trăda trecerea vremii. Să înțelegi că am nevoie de tine, așa cum și tu ai nevoie de mine.

„Ani și ani de-a rândul așteptăm să găsim pe cineva care să ne înțeleagă. Mă gândesc la cineva care să ne accepte așa cum suntem, care să ne poată transforma în persoana care ne-am dori să fim. Dar IERI am descoperit că acest cineva magic este fața pe care o vedem în oglindă: suntem noi și măștile pe care ni le-am făurit!” (Richard Bach)

AZI, am înțeles că un om care îl pierde pe copilul din el pierde o bună parte a vieții lui. Căci, indiferent cât am fi de bătrâni, rădăcinile nu trebuie uitate niciodată. Iar ele sunt acolo, în copilărie. Așa că AZI îți spun: Bine ai venit, copilule din mine!

altesseCopilului din mine

Anunțuri