Copyright (c) 123RF Stock Photos

Nu am fost niciodata o negativista, ca sa pot incepe un articol sau o propozitie cu o negatie. Insa, simt nevoia sa o fac acum. Din ce in ce mai des aud in jurul meu „judecati de valoare” ale unor persoane, uneori apropiate, alteori straine, nu neaparat la adresa mea. Acestea judeca si eticheteaza celelalte persoane fara a cunoaste prea mult dedesubturile unei situatii de viata, invelisurile sufletesti ale celui pe care il transeaza fara urma de regrete, pornind de la: „Nu se face, nu se cade, nu trebuie”, „E interzis”, „Imoral”, „O sa te pedepseasca cel de sus, ajungi la cel de jos”. Insa, ceea ce nu stiu aceste persoane sunt doua lucruri: 1. nu ridica piatra si lovi pana nu treci prin situatia mea de viata! 2. daca vom reusi sa intelegem mai mult, mai bine si mai curand ca nimeni in afara noastra nu ne coordoneaza viata, visurile, implinirile, fericirea, ca suntem singurii designeri ai caii noastre de urmat, vom evolua asemenea: mai mult, mai bine si mai curand! Filosofi ne nastem toti, pacat ca nu si pentru propria persoana!

Ma uit cu mila la cei care cred ca, traind in randul lumii, sunt fericiti, dar nu doar atat, ba mai au si dreptul de a arunca primii cu piatra. De a judeca, categorisi, asambla viata si personalitatea unui om fara a avea toate datele problemei. Randul lumii este dat de normalitatea societatii si, privind la cea a noastra, credeti-ma ca nu imi doresc sa fiu deloc in randul ei!

Nu, nu imi doresc sa fiu…

… gospodina desavarsita si nici sa existe treburi de barbat si treburi de femeie. Imi doresc sa fie lucruri la care ma pricep eu, lucruri la care se pricepe el si lucruri la care ne pricepem amandoi.

… sotia (iubita) perfecta si nici sa am sotul (iubitul) perfect. Imi doresc doar ca gradul de compatibilitate si omul de alaturi sa tinda spre maximum.

… criticata, jignita si judecata pe nedrept, atat timp cat nimeni din cei din jurul meu nu mi-a stiut greutatile, dorurile, suferinta, sacrificiul, iubirea, ambitia, vointa si din nou dorurile, suferinta, sacrificiul, iubirea. Imi doresc doar sa nu imi pierd niciodata, dar niciodata, capacitatea de a iubi.

… dezamagita, ranita si pusa la zid. Doar pentru ca sunt o persoana care a stiut tot timpul ce a vrut sa faca cu viata ei, mai putin cu iubirea ei. Mi-am deschis sufletul si atunci am intrat in suferinta. M-am ridicat si am mers mai departe, chiar daca de cele mai multe ori poate chiar omul de alaturi m-a impins la loc, jos, din nestiinta, neputinta, neintelegere.

…. doar o „anexa” in viata barbatului pe care il iubesc sau alaturi de care stau.  Si nici el „anexa” mea. Imi doresc sa fiu partenera lui, sa luam decizii impreuna, sa avem planuri de viitor, nu sa ne continuam existenta dintr-o inertie bazata pe faptul ca avem impreuna amintiri.

…. adorata si nici invidiata. Nu, o sa radeti, insa nu imi doresc acea iubire pana la adoratie, in care tot ceea ce spun eu s-ar transpune in „cele 10 porunci”. Toata viata am cautat iubirea matura, de completare, in care cele doua personalitati se modeleaza una pe cealalta pentru a iesi fiecare un produs excelent atat separat, cat si impreuna. Cat despre invidie- ce ar fi putea fi de invidiat intr-un suflet rezultat dintr-un cumul de suferinte? Ah, da, am uitat: nu ati ajuns inca sa il descoperiti! Va intereseaza, de obicei, doar „ambalajul”!

Dar daca tot le faceti pe toate acestea… atunci aflati un singur lucru: de azi am hotarat. De azi, nu! NU ma mai intereseaza! Nu ma mai intereseaza judecata ipocrita a lumii, a celor care sunt sau trec prin viata mea, a celor care nu se regasesc in situatiile mele de viata, dar isi permit sa isi dea cu parerea, lovind, ranind, invidiind, doar pentru a fi in randul lumii. Am trait si am sa traiesc asa cum vreau eu. Si nu-mi pare rau!

altesseMie si celor asemenea mie

Anunțuri