Si-am plans. Mi-am plans iubirile, dupa cum mi-am plans dezamagirile. Mi-am plans bucuriile, la fel ca si tristetile. Am plans pierderile, ca si castigurile. Parintii, oamenii plecati, nefericirile. Golul sufletesc. Intr-o zi, m-am oprit. Prin raul de lacrimi am zarit o raza de soare. Venise timpul sa o urmez.

Am varsat o lacrima. O lacrima pentru oamenii care nu si-au gasit sensul vietii, pentru cei care isi gasesc refugiul doar in singuratatea inimii lor ori pentru cei care inca nu au iubit. Pentru oameni care folosesc, profita, se supraapreciaza, se tem si desconsidera, pentru cei care nu isi dau seama de valori, de frumos, de adevaratul scop si sens al vietii. Oameni pentru care implinirea consta doar in existentialitatea materiala si financiara, pentru care „Sarut mana!”, „Iarta-ma!” sau „Multumesc!” sunt semne de slabiciune, si nu de bun-simt. Care trateaza orice si pe oricine ca pe un eventual mod de obtinere a unui confort, nu a unui prieten, care sunt ghidati de „a poseda”, „a avea” si nu de „a simti”, „a trata”, „a respecta”, care nu se considera niciodata vinovati de nimic fiindca ar insemna sa recunoasca ca au gresit undeva… dar nu isi pot asuma raspunderea faptelor lor.

Am varsat o lacrima. O lacrima pentru oamenii care simt, valorizeaza, pentru cei romantici, sentimentali, afectuosi, voluntari, respectuosi, nu profitori, neseriosi si egoisti. Oameni pentru care implinirea consta in existentialitatea sentimentala si afectiva, pentru care „Sarut mana!”, „Te iubesc!”„Te pretuiesc!”„Iti daruiesc!” nu reprezinta semne de slabiciune. Ci de atasament, valorizare si bun-simt, indiferent cui ii adreseaza aceste cuvinte. Fiindca acestia au nevoie alaturi de ei de prieteni, de oameni dragi, de valori reale. Fiindca sunt calauziti in viata de „a simti”, „a respecta”, „a valoriza” si nu de a „a avea”, „a poseda”, „a lua”, „a-si satisface” needs-list-ul.

Am varsat o lacrima. O lacrima incercand sa aflu unde ma incadrez. Sau poate cum e mai bine, in asa fel incat sa nu afectez pe nimeni. Sa inteleg unde am gresit, unde gresesc, cine sunt, ce vreau, ce pot. De ce uneori actiunile mele sunt interpretate eronat. De ce, daca te manifesti afectuos, respectuos, cu bun-simt, daruind, uneori oamenii incep sa te subestimeze, sa nu mai aiba nevoie de tine. Si am inteles: nimeni nu este vinovat pentru acest lucru. Suntem doar tipologii diferite. Si e necesar sa ne inconjuram de cei asemenea noua. Atunci am  inceput „sa fac curatenie”.

Si-am plans. Mi-am plans iubirile, dupa cum mi-am plans dezamagirile. Mi-am plans bucuriile, la fel ca si tristetile. Am plans pierderile, ca si castigurile. Parintii, oamenii plecati, nefericirile. Golul sufletesc. Intr-o zi, m-am oprit. Prin raul de lacrimi am zarit o raza de soare. Venise timpul sa o urmez. Era ea, iubirea. De fapt, fusese tot timpul acolo. Dar nu o mai vedeam dincolo de… o lacrima.

altesseTie, R.! Cu dragoste

Anunțuri