La multi ani!A mai trecut un an. Un an ȋn doi, 21 de ani de când ne-am unit destinele, ȋn curând se vor ȋmplini 27 de ani de când ne-am văzut prima oară. O simplă contorizare. 7.670  de zile ȋn aceeaşi casă, 184.080 ore, 11.044.800 secunde ȋmpreună, iar ceasul curge, ticăind nemilos. O simplă contorizare. A două bucăţi imperfecte care s-au unit ȋntr-un ideal cândva: să găsească perfecţiunea, iar dacă nu există să o creeze. De-a lungul vieţii, uneori am regretat, alteori m-am bucurat că am devenit soţia ta. Ȋnsă niciodată nu mi-a fost indiferentă postura aceasta. Aveam 19 ani când am semnat lângă tine un act ce ne unea şi ȋn faţa legii. Tu aveai 22 şi păreai foarte fericit. O simplă evaluare.

Nu anii mă interesează, nici secundele… nici averile… nici numărul copiilor. Nici funcţia mea, nici rolul meu ȋn societate. Aici, acum, fac o simplă evaluare. A omului de acum, din faţa ta. A omului de acum, din faţa mea. Te privesc şi te percep cu 21 de ani ȋn plus, cu fire de păr alb, mai plinuţ, dar la fel de sprinten, cu riduri de expresie şi de vârstă, cu acelaşi umor sec, dar cu aceeaşi seriozitate. Aceiaşi ochi albaştri, petice de cer şi nemurire, aceeaşi privire, uneori blândă, alteori părintească, uneori dojenitoare, alteori apreciativă. O simplă evaluare. Mă privesc prin ochii tăi. Fire albe ascunse timid sub vopseaua de păr, puţine riduri de expresie şi de vârstă estompate cu cremele făcute cadou de tine, ȋncă suplă, ȋn ciuda celor două naşteri, şi cochetă ca ȋntotdeauna. O simplă evaluare. Fizică. Să trecem, ȋnsă, la evaluarea adâncului din sufletul şi mintea mea. Din sufletul şi mintea ta. S-ar zice că am fost predestinaţi. Aceleaşi şase cifre ȋn coada CNP-ului, deşi ne-am născut ȋn ani diferiţi, ȋn sectoare diferite. Totuşi, două zodii antagonice, atât de diferiţi unul de altul. Uniţi de un singur lucru iniţial: o prietenie pură, din anii copilăriei. O simplă evaluare. Când ne-am căsătorit, mi-ai scris. Am şi acum scrisoarea. Ȋn ea ȋmi spuneai: “Peste ani, să ne strângem ȋn jurul mesei şi să ne amintim de unde am plecat. Să ne amintim bune şi rele, necazuri şi bucurii. Să ȋmi spui atunci ce nu ţi-a plăcut, ce ai vrea să schimbăm. Un singur lucru ȋmi doresc: să ȋmbătrânim frumos unul lângă altul, iubindu-ne.”

21 de ani. O simplă contorizare. Ȋnsă anii au avut bune şi rele. De cele ori mai multe rele, căci nu ne-a fost deloc uşoară viaţa. Multe şi-au lăsat amprenta asupra noastră. Morţile părinţilor, bunicilor, plecările definitive ale fraţilor, dispariţii ale prietenilor, boli, lipsuri. Cum ne-a schimbat fiecare eveniment ȋn parte… am simţit. Eu am devenit mult prea sensibilă. Cândva am fost pe punctul de a mă pierde de tot. Pe tine te-am neglijat emoţional, concentrată pe mine. Dar tu erai acolo mereu. Tot timpul ȋn spate, invizibil, gata să mă prinzi dacă aş fi căzut. Uneori nu ai fost atent. Şi am căzut, cu aripi frânte. Mi-a fost greu să renasc, să recreez o nouă A. pe baza celei vechi, culegând şi adunând rămăşite de suflet, de emoţii, de ȋncredere, de speranţă…

21 de ani. O simplă contorizare. Mi-ar fi plăcut să poţi să plângi de mai multe ori. Nu, nu este cinism. Este realitatea sentimentelor şi emoţiilor noastre, chiar dacă eşti bărbat şi vrei mereu să pari cel puternic. Dar mi-ai dat mie ȋntâietate aici. Cum mi-ai dat ȋn multe altele. Am crescut cu susţinerea ta, m-am dezvoltat la fel. Uneori, din neştiinţă, neputinţă sau prea multă dragoste, ai reuşit să mă răneşti. Ȋnsă, sufletul meu este aşa cum este pentru că tu l-ai modelat. Poartă amprenta ta. Şi al tău amprenta mea. Am depăşit ȋncercarea divorţului. Şi multe alte ȋncercări şi ispite. Nu ştiu dacă aşa va fi până la final.

21 de ani. O simplă contorizare. O simplă evaluare. Din care ştiu… ştiu că nici un alt bărbat nu mi-ar fi dat libertatea pe care mi-ai dat-o tu, fără gelozie, fără posesivitate. Poate nici un alt bărbat nu m-ar fi ajutat să cresc, aşa cum ai făcut-o tu, stând ȋn umbră, ȋn spate. Chiar şi defectele tale, tăcerile sau ignoranţa m-au ajutat să mă definesc, să mă ambiţionez. Şi tu ai fost modelat de iubirea mea. Ai tăcut, ai făcut, ai crescut, ai avut ȋncredere, marcat de seriozitate şi statornicie.

 Dacă astăzi am ajuns aici, acum, cine şi cum sunt, eşti unul dintre oamenii cărora trebuie să le mulţumesc. Printre ei se numără părinţii mei, apoi copiii… Nu, nu eşti ultimul. Căci sufletul meu nu discerne ȋntre primul şi ultimul. El ştie doar că poartă amprente. Ale iubirii… Indiferent unde, când, cum şi cu cine ne vom sfârşi vieţile.

Ȋţi mulţumesc, R. La mulţi ani, iubire!

Un pios omagiu adus părinţilor mei, Dana Liliana şi Florentin, socrului meu, Florea, celei mai bune prietene, Silvia Roşu (dispăruţi crunt şi prematur dintre noi) şi bunicilor noştri. Mulţumiri tuturor celor care, ȋntr-un fel sau altul, au adus contribuţie, voluntar sau involuntar, la sudarea cuplului şi familiei noastre. Dar mai ales iubirii. Cea care, renăscând, ne-a fost liant şi muză.

altesseLui R., din suflet

Anunțuri