Nu! Nu te mişca! Vreau să îmi întipăresc în minte, din nou, trăsăturile tale. Le cunosc de când eram mici. Şi le observ cum se schimbă, de câte ori ne revedem. Te cunosc de când mă cunosc pe mine. Nu am o altă persoană pe care să o ştiu de atâta vreme.

Nu! Nu te mişca! Vreau să îmi aduc aminte…Nu te mişca!

… micuţe fiind, ne întâlneam la joacă pe o păturică sub geamul mamei mele. Iar mama ta ne aducea mereu pâine proaspată. Îmi revin în minte amintiri pe care le credeam uitate. Cum ne ascundeam atunci când ne căuta bunica mea, cum mâncam amândouă papară că nu spuneam cine e vinovată, cum ne admiram păpuşelele făcute din cârpe şi cum îi priveam cu admiraţie pe cei care aveau jucării mai bune, mai frumoase. Te priveam şi ştiam că eşti total diferită de mine. Brunetă, ochi căprui, creolă. Eu, mereu palidă, cu păr castaniu şi ochi verzi. Slăbuţe, ne înălţam pe zi ce trecea. Aveam fraţi, aveam surori. Şi totuşi ne aveam una pe alta. La bine, la rău.

… la 12 ani mi-ai dăruit un pui de pisică, pe Pufu. De atunci, casa mea a fost întotdeauna înseninată de giumbuşlucurile unuia. Ne-am dezvoltat în sensuri diferite. De mică a trebuit să faci faţă altor lucruri şi provocări decât mine. Eu învăţam prea mult şi eram menajată. Tu munceai în casă, ca să îţi ajuţi părinţii, fraţii. Ai învăţat de mică să găteşti excepţional. Eu nu ştiu nici acum. Ai învăţat să ai grijă de fraţi, să împarţi cu ei. Nu sunt convinsă că eu ştiu. Ai învăţat să îţi stăpâneşti lacrimile. Eu încă nu.

… la 14 ani ne-am regăsit în aceeaşi clasă, la liceu. Erai singurul chip familiar de acolo. Nu ţi-am spus niciodată cât m-a ajutat acest lucru. Am învăţat împreună, am trăit primii fluturi din burtă împreună, am intrat în aceeaşi gaşcă împreună. Eu de acolo mi-am cules soţul. Tu, prietenii pentru o bună bucată din traseul vieţii noastre. Mi-ai ascultat frământările de iubire, ai ştiut prima atunci când am avut primul iubit, când am scris primul roman, când am plâns, când mă întrebam ce am să mă fac în viaţa asta. Când am fost trădată, când m-am prăbuşit, când m-ai sfătuit să nu îmi mai dau inima cadou, căci risc să rămân fără ea. Când am pus prima ţigară în gură, primul strop de alcool, când am dansat cu un băiat sau când m-am machiat prima oară. Cred că ţii minte încă şedinţele noastre fashion, rochiile mamelor pe care le puneam pe noi şi ne imaginam cum ne-ar sta atunci când vom creşte, pantofii cu toc în care ne intrau picioarele amândurora. Ne-am scris una alteia în oracol, ne-am împărtăşit primele visuri, primele decepţii (ok, mai mult eu… ), ne-am spus ce tip de băiat ne plăcea ori faptul că tu voiai să devii psiholog, iar eu actriţă.Nu te mişca!

… la 17 ani cunoşteam deja dezamăgirea primei iubiri, învăţasem să împart, ştiam ce este sărăcia, cât trebuia să învăţ căci era unicul lucru prin care ieşeam în evidenţă. Erai o tipă mai populară decât mine, puţin mai dură, ştiai clar ce vrei. Eu nu ştiu, uneori, nici acum. Lunea de film la cinematograf, cu toată gaşca, plimbările cu barca în parc, urcatul pe deal şi culesul florilor, asamblatul coroniţelor şi pus în păr, şlapii tăi pe care îi invidiam, întâlnirile la lanţuri sau debarcader, admiratul apei de pe pod, fraţii noştri care se certau parte în parte şi noi după ei. Anul în care nu am vorbit… şi în care ne-am împăcat de la o carte. „Bruta”. Ştii când m-a sărutat prima oară R., ştii ce a însemnat trădarea în vieţile noastre, ştii la fel de bine ca mine ce înseamnă să ai visuri, speranţe, să urci şi să cazi, să iubeşti şi să urăşti. La bairamurile de sâmbătă seara băieţii aduceau băutura, noi mâncarea. Ne distram şi trăiam la intensitate maximă blues-urile cu lumina stinsă. Ştiu fiecare dată când ai părăsit, pentru că niciodată nu acceptai să fii călcată în picioare de nici un băiat. La 18 ani ne-am angajat amândouă şi te-am vizitat într-o bună zi la primul tău loc de muncă. Eu eram într-o fabrică, lucrând din greu, trăgând, cărând, încărcând, spălând. Şi tu la fel, în spate, la un restaurant. De jos, de jos am început amândouă.

… la 20 de ani ai venit la nunta mea şi la botezul fiului meu. Ţi-am pus voalul de mireasă, deşi toţi ai mei s-au supărat, fiindcă ar fi vrut să i-l pun surorii mele. Ei nu au înţeles că tu erai mai apropiată de mine decât ea, că visam şi pentru tine ceea ce visam pentru mine. O familie fericită, copii frumoşi care să fie prieteni aşa cum am fost noi. Apoi, peste câtva timp am venit la cununia ta. Ştiu şi când ai născut primul copil, iar la nuntă nu am putut veni, îl năşteam eu pe al doilea. Vieţile noastre se depărtau. Ai făcut facultatea înaintea mea. Ai avut ambiţie, curaj.

… ne-am pierdut. Ne-am regăsit după ceva ani. Mi-a făcut plăcere să te revăd, simţeam oareşce distanţă, însă azi am descifrat-o. Am stat de vorbă în casa mea, ca atunci când eram mici şi fumam, la o cafea, în căsuţa alor tăi. Am depănat amintiri. Tu nu mai ţineai minte multe. Nici acum nu le mai ştii. De aceea îţi scriu. Ne-am pierdut din nou. Mult timp, prea mult. În tot acest interval, m-am gândit la tine: unde eşti, ce faci, ce-ţi face fata, te-am căutat mereu pe internet, am întrebat. Atunci când a fost vremea m-ai găsit tu.

Nu! Nu te mişca! Ne-am regăsit, mature, la 40 de ani. Suferind din iubire, dezamăgite, tu divorţată, eu despărţită pe-atunci. M-ai primit în casa ta şi m-am simţit ca acasă. Am retrăit momente ale copilăriei, adolescenţei, tinereţii timpurii. Le-am făcut cunoştinţă copiilor noştri. Ei nu se pot mândri cu prietenii de-o viaţă.

Nu! Nu te mişca! Vreau să îţi spun cât preţuiesc acel curaj al tău. Curajul de a creşte singură doi copii, cu inima sfâşiată de dor, dar cu fruntea sus, fără să faci compromisuri. Doar ochii îţi trădează suferinţa, însă nu lăcrimează. Nu mai au ce. Şi trebuie să fii tare: pentru ei.

Nu! Nu te mişca! Acum, doar ascultă. Am să te port în suflet ca pe sora mea cât voi trăi. Am să îţi mulţumesc cu fiecare ocazie pentru lecţiile tale de curaj, devotament, lipsă de compromis, voinţă şi iubire. Pe drumul vieţii îmi doresc să avem mereu o bucătărie în care să ne bem cafeaua cu lapte, în care să ne strângem cu copiii şi nepoţii fiecăreia şi să îţi spun:

Nu! Nu te mişca! Vreau doar să îmi întipăresc în minte, din nou, trăsăturile tale…

Ţie, L., cu dragoste şi dor  altesse

Nu te mişca!

Sursa foto: MorgueFile.com

Anunțuri