Aceasta este o parte a interviului acordat organizatorilor SuperBlog, competiție în care am obținut locul doi, care mi-au făcut bucuria de a găzdui câteva gânduri ale mele pe pagina lor. Interviul integral îl veți găsi aici.

Prezintă-ne, te rugăm, femeia din spatele blogului. Cine, ce şi cum este Antonia Bălan?

Cine sunt? Chiar şi în spatele blogului, înAntonia Balan - Te iubesc, Filip! intimitatea sufletului, vieţii şi alături de cele mai bune prietene ale mele, simt că Altesse mi se potriveşte mai mult. Dar în societate port anumite „haine”, ca noi toţi de altfel. Ce sunt? Roluri, statusuri…  Profesional, deţin un post de conducere în presa de publicitate. Intelectual şi educaţional, am o licenţă în asistenţă socială şi sunt master în sociologie. În timp am urmat şi alte cursuri precum comunicarea în afaceri, resurse umane, astrologie, modeling (în tinereţe), actorie (în liceu). Nu renunţ la ideea de a urma o şcoală doctorală, fiindcă ştiu că evoluţia implică învăţare permanentă, adaptabilitate şi schimbare. Social: o persoană care iubeşte comunicarea, oamenii, natura. Sunt fascinată de creaţie în sine, de Univers, de echilibru, de menirile fiecărui om. Am renunţat de mult să mai pun etichete şi să emit judecăţi de valoare, văd întotdeauna într-un om singura calitate şi nu zecile de defecte. Familial: mamă şi soţie, am doi băieţi minunaţi (20 şi 16 ani) şi un soţ care îmi este şi tată, şi frate, şi iubit, şi amant, şi protector. Faptul că îmi este alături după atâtea încercări reprezintă nimic altceva decât o dovadă a iubirii ce mi-o poartă. Cum sunt? Descrierea potrivită este cea din profunzimea sufletului şi a minţii mele: încercările vieţii au lăsat amprente acolo. Uneori, a trebuit să lupt din răsputeri să îmi regăsesc motivaţia de a trăi, de a iubi, de a crea, de a merge mai departe. M-am pierdut şi regăsit, m-am urât şi m-am iubit, m-am preţuit şi dispreţuit, mi-am impus limite şi tot eu le-am dărâmat. Cum mai sunt? Sunt un om admirat şi invidiat de când mă ştiu. Nu mi-a plăcut niciodată să îmi fie apreciate calităţile fizice şi nu cele intelectuale sau emoţionale. Însă, recomand cu căldură şi amărăciune celor care mă invidiază să se gândească la un aspect: nu am ajuns omul care sunt fără lecţii de viaţă dureroase, crude, crunte. Dacă Antonia Bogdana Bălan este un nume cunoscut din ce în ce mai mult, femeia din spatele lui cred că îşi poartă cu distincţie pierderile, suferinţele, dramele personale şi fostele iubiri. Şi vă rog să îi permiteţi să le ţină pentru ea.

Ce impact a avut participarea şi câştigarea locului doi în SuperBlog 2013, asupra ta, ca scriitor?

Direct, nici unul, pentru căAntonia Balan - Te iubesc, Filip! romanul era scris dinainte, se afla sub tipar deja, însă indirect, prin vizualizările blogului, alte interviuri datorate SuperBlog, participarea la Gală ş.a.m.d., aş putea spune că a urmat o publicitate făcută acestuia. Ca scriitor… poate o exersare a condeiului sub altă formă.

Ce a adus în plus, în viaţa ta, SuperBlog? Vei răspunde afirmativ următoarei provocări, Spring SuperBlog 2014?

Oameni, povești și scrieri frumoase, sensibile. Provocări depăşite cu succes, zic eu. Experienţă de viaţă şi potenţial profesională / financiară într-un domeniu nou pentru mine. Dacă nu voi fi implicată în proiecte ce se prefigurează deja, voi participa, desigur, la Spring SuperBlog 2014. Mi-este drag să revăd, recitesc şi aud persoane pe care le apreciez. Pe de altă parte sunt curioasă să observ evoluţia mea, din nou. Aspectul material este binevenit, dar mai mult mă vor bucura provocarea mentală şi cea publicistică.

Dacă cea de-a doua ta natură, după cum mărturiseşti pe blog, este tristeţea şi romantismul, descrie-ne în  câteva cuvinte, te rugăm, cea dintâi natură a ta.

Se spune că ”Obişnuinţa este a doua natură”. Copilul meu interior a crescut emoţional cu tristeţe şi, mai târziu, în adolescenţă cu romantism, astfel că aşa m-am obişnuit. Prima mea natură este, de fapt, formată, călită şi caracterizată mai târziu de aspecte puternice şi pozitive precum optimismul, voinţa, perseverenţa. Însă nu aş renunţa niciodată la a doua mea natură; lupta antagonică din mine mă ajută să creez permanent, să fac introspecţii, să văd dincolo de aparenţe.

Te rugăm, în încheiere, să ne redai un fragment, un citat drag sufletului tău, din romanul “Te iubesc, Filip”. Cu dedicaţie. :D

Speranţa şi gândul la tine îmi deschid ziua de mâine. Iar mâine este în fiecare zi.”  Dedicat memoriei mamei mele, care a aşteptat revenirea unui om în viaţa ei, pe care l-a iubit mai presus de orice, dar care nu s-a mai întors niciodată. Vă sfătuiesc să nu pierdeţi niciodată speranţa şi gândurile bune către omul iubit sau către cei care reprezintă ceva pentru dvs., cei pe care îi păstraţi în suflet. Căci atunci veţi fi trăit doar pentru ieri sau azi. Şi mâine, mâine ce veţi face? Să iubim, aşadar!

Îmbrăţişări! altesse

Anunțuri