Bine te-am regăsit, copil iubit! Eu sunt bine, aici totul este frumos. Am vrut de multe ori să îți scriu, însă știam că trebuie să îți înveți lecțiile de viață, iar lacrimile, suferința, acceptarea pierderilor și lupta cu dorul fac parte din acestea. Vezi tu, ai avut o mare lecție de învățat, ca toți copiii din lumea asta. Aceea a prețuirii celor care le-au dat naștere. Aceea a iubirii date și primite necondiționat. Încă din pântece, între copil și mămica lui se creează o legătură pe care nimic nu o va putea distruge, fie că este vorba despre băiat, fie că este vorba despre fată. Ți-am urmărit de aici evoluția, ca atunci când erai mică și îți luam prima oară mânuța într-a mea. Eram atât de tânără și de fericită… Aveam visuri, speranțe, dar și teama că nu o să fiu un părinte bun, căci nu știam nimic despre asta. Împreună cu tăticul tău te „mânuiam” ca pe jucăria noastră vie și nu ne mai săturam privindu-te, minunându-ne că ești cu noi, că făceai parte din viața noastră. Îmi amintesc atunci când ai învățat primii pași, iar sufletul meu de mamă tresărea de bucurie, de mândrie, dar și de spaima că ai putea cădea. Cazi, te ridici. De mici învățăm acest lucru, dar câtă nevoie avem și de cei din jur, de cei dragi să ne sprijine în drumul nostru. De la primii pași în viață ai luat avânt, iar eu îți urmăream fiecare nou câștig, fiecare nouă lecție… Îmi doream tot ce era mai bun pentru tine. Apoi, m-am trezit într-o zi la vârsta a doua, iar tu… frumusețe de femeie ce năștea la rândul ei un pui. Ce frumoase sunt femeile îndrăgostite! Ce frumoase sunt femeile care devin mame! Ce frumoși eram cu toții, trei generații. Știam ce sfaturi să îți dau, fiindcă trecusem prin asta, însă voiam să te las să înveți tu să dezvolți legătura cu puiul tău așa cum consideri singură. Iar eu… eu, între timp, luptam cu boala. Nu am vrut să îți spun prea multe nici despre faptul că trăisem prin tine, pentru tine după ce tata plecase. Iar scopul meu se termina încet, încet. Și ea, boala, mă dobora tot mai mult. Într-o zi ți-am spus… ți-am spus adevărul și că ești puternică, atât de puternică încât vei continua ce am început eu. Vei învăța să fii un părinte mai bun decât am fost eu. Îți vei exprima dragostea față de copii mai mult decât am făcut-o eu. Vei reuși să le descoperi talentele și să îi îndrumi spre acestea. Vei putea să le răspunzi la toate întrebările și să le dai mai multă libertate decât am putut eu să îți dau. După ce ți-am spus toate acestea am plecat. Știu toate frământările tale, știu râul de lacrimi, te aud cum mă strigi zilnic în tăcerea minții tale, cum mă cauți prin amintiri. Uneori, sunt alături de tine, dar tu nu poți ști că sunt doar o adiere de vânt ce trece prin părul tău, o rază de soare ce poposește pe obrazul tău tras, o picătură de ploaie ce curge alături de lacrima ta. Oprește-o! E inutilă, fiindcă eu sunt bine. Iar dragostea ce ți-o port nu e pierdută, deși nu mă mai poți strânge în brațe. scrisoaredelamamaNu. Dragostea aceea e într-un norișor de pe cer, în picurii de ploaie și fulgii de nea, dincolo de un curcubeu, în ochii copiilor tăi și în oglinda în care te privești. Este în inima și mintea ta, în umbra ce te însoțește și în puterea brațelor cu care te cuprinzi atunci când nu mai poți. Căci dacă nu am lăsat nici o avere pe lume a fost pentru că singura pe care o aveam era iubirea mea pentru tine. Închei acum… am să îți mai scriu, poate, cândva, deși nu cred, ai învățat ce trebuia. Sărută-ți sufletul, acolo mă vei găsi. Mama. 

Am închis ochii plini de lacrimi și mi-am imaginat că îmi sărut sufletul. Apoi, i-am spus în gând mamei: „Un singur lucru nu am învățat nici acum: să trăiesc fără tine!” Ia-ți, copile, mama în brațe sau… sărută-ți sufletul!

altesseTuturor copiilor, indiferent de vârstă

 

Sursa foto: MorgueFile.com

Anunțuri