de dragul unui trecut   Trecutul… Trecutul ne conferă o identitate, iar acțiunile lui pot defini, predefini și previziona pe unele dintre cele viitoare. Fizic vorbind, trecutul lasă urme adânci pe chipurile noastre, însă se ascunde sub hainele prezentului și va fi absorbit în totalitate sub aspectul viitorului. Emoțional, ceea ce se ascunde în pieptul nostru, și-anume sufletul, este definit tot de trecut, chiar și atunci când vrem să uităm. Sau credem că am uitat. Înmagazinăm totul, acolo, undeva, fie rațional, fie emoțional. Și, uneori, povara acestui depozit, cu sigiliul său cu tot, devine mult prea mare. Rămânem prinși sub greutatea ei. Incapabili să ne eliberăm, incapabili să luptăm. Capabili doar să purtăm povara dintr-o inerție- inutilă prin însăși incapacitatea ei de a ne duce acolo unde am vrea. Dar o acceptăm fiindcă este singura familiară, singura cu care ne identificăm. Așa este, cred eu, în căsniciile în care, deși magia, pasiunea, dragostea, atașamentul au dispărut, cei doi se încăpățânează să continue absurd, fără sens, fără încercări de maturizare, de revigorare, perpetuând o stare de singurătate în doi.

   Femeie, de dragul unui trecut în doi…

… ai uitat să fii femeie. Ai uitat ce ai nevoie pentru a fi femeie. Ai uitat să fii demnă, să îți acorzi atenție, să fii protejată de brațe puternice. Acum, doar ale tale te mai cuprind cu sinceritate.

… ai crezut că iubirea va rămâne veșnic acolo. Ai iubit și dat mai mult decât ai primit. Ai investit, crezând că dividendele vor spori. Și, totuși, ești pe pierdere.

… ai ignorat implicarea emoțională reciprocă. Gesturile lui de tandrețe, de dragoste, sunt din ce în ce mai rare. Dar tu trăiești cu gândul la cele trecute.

… încă mai crezi în promisiuni și accepți mai mereu rămășițele de la ospățul trecutei iubiri.  Încă mai speri că va reveni. Poate că da… dacă amândoi v-ați dori, dacă ați accepta prezentul și v-ați planifica viitorul. Dar voi doi mai sunteți doar… de dragul unui trecut.

   Bărbatule, de dragul unui trecut în doi…

… acceptă că ai uitat că ai o femeie alături. Ea a devenit încet, încet cea de acasă, cea preocupată de treburile casnice, de copii, de cămin- mama, gospodina, soția. Nu femeia. Ai uitat să fii respectuos, recunoscător, să o protejezi și să accepți mângâierile ei necondiționate.

… acceptă că ai crezut că, odată cucerite, femeia și iubirea sunt pe veci ale tale. Că nu trebuie să ai grijă de semințele emoțiilor ce odată plantate au nevoie de căldură, de soare, de lacrimi de fericire, de atenție, grijă și respect. Crezi că ele cresc singure? Poate că da, pentru o vreme…

… refuză să mai crezi că promisiunile tale țin loc de iubire, de „mulțumesc”, „sărut mâna”, „îmi permiți”, de gesturi mărunte de politețe ce însoțesc bărbatul adevărat. Tu încă mai crezi că femeia, odată ce a fost a ta, e acolo, anexată, doar… de dragul unui trecut.

   Atunci când simți că bărbatul de lângă tine nu te mai poate iubi, eliberează-te! Fii sinceră cu tine. Dacă știi că ai încercat totul, dar tu te simți nefericită în continuare, ignorată, când ochii bărbatului tău privesc prin tine sau în altă parte… renunță. Acceptă filosofia: Divorţul, ca şi căsătoria, începe mai întâi în inimile partenerilor. Este un proces organic de eliberare.” (Paul Ferrini)

   Atunci când simți că nu mai poți iubi femeia de lângă tine, elibereaz-o! Fii sincer cu tine, fii sincer cu ea. Niciodată nu e prea târziu să o iei de la început. Ancorarea într-o relație doar de dragul unui trecut comun atrage după sine ignorarea unui prezent marcat de singurătatea în doi și nefericirea cumplită a unui viitor lipsit de iubire. Treci peste filosofia: „Bărbatu-i fericit zicând: aşa vreau eu. Femeia-i fericită zicând: aşa vrea el.” (Friedrich Nietzsche).

   Cândva, femeia de lângă tine și-a pus sufletul în palmele tale de bărbat. Nu îl strivi în pumnii unei căsnicii de fier doar pentru că așa trebuie. Dă-i șansa unui viitor mai bun cu altcineva dacă tu ești convins că nu i-l mai poți oferi. Așa, de dragul unui trecut comun…

altesse  Rezistenților la schimbare

Anunțuri