„Arta unește oamenii. Dar iubirea îi salvează!” (Antonia Bogdana Bălan)


     De curând, un străin mi-a adresat o întrebare, care suna, ironic, ceva de genul „Ce ai de câștigat financiar de pe urma lansării cărții? Sau ai doar mulțumesc-uri și aprecieri?” Poate, pe moment, ca orice om, am gândit rațional răspunsul la întrebare, gândindu-mă la drepturile de autor. Ei bine, fiindcă discuția s-a încheiat oricum abrupt, rapid, m-am gândit să fac un răspuns amplu aici, cu siguranță îl va vedea.


Antonia Balan - Te iubesc, Filip!Există un vârf al piramidei motivaționale a lui Maslow, de actualitate încă, eu raportându-mă deseori la el. Sunt sisteme de valori diferite la care fiecare aderă, dar în baza lor ne putem încadra într-un anumit nivel al piramidei. Cred că autoevaluarea, reactualizarea, autodezvoltarea și nevoile de tip B (to be, being) au depășit de mult timp în viața mea pe cele tip D (to do, deficiency). Motiv pentru care nevoia financiară este depășită sau nu se află în competiție, în cazul meu, cu cea de mulțumesc-uri sau aprecieri. Mesajele private pe care le primesc pe conturile de Facebook sau pe email nu fac altceva decât să îmi confirme că sunt pe drumul cel bun. Lor, acelora cărora nu le pot face publice în totalitate mesajele private, le adresez eu astăzi mulțumirile mele. De la Camelia care a fost primul meu cititor și care a distribuit poza romanului cu mesajul „Oameni buni! Cartea asta merită citită!” la Luciana care mi-a transmis în privat că ori nu a mai citit ea de mult timp o poveste de iubire, ori povestea asta e minunată! De la Gabriela care mi-a scris că o inspir, că va scrie și ea o carte, chiar dacă nu de dragoste, la Tania care mi-a spus că m-a descoperit întâmplător, că se afla la marginea căsniciei, dar că acum știe ce cale să urmeze (citind blogul), la Raluca, ce mi-a spus că nu am idee în ce fel romanul meu i-a deschis ochii sau la Cristina și Dana ce mi-au mărturisit că lacrimile le-au curs trăind în același timp cu personajele mele… De la Anca ce mi-a spus că povestea pare reală, că este o dramă ce poate fi întâlnită oriunde, că orice situație descrisă în roman transpiră emoție, iubire, devotament, sacrificiu, la Ștefania care mi-a scris că o poveste atât de frumoasă merită transpusă într-un film sau la Beatrice și Doina care m-au felicitat pentru realismul acțiunii, pentru faptul că am lăsat eroii și povestirea să-și urmeze firesc cursul. Antonia Balan - Te iubesc, Filip!De la Gina care m-a îmbrățișat și mi-a spus că nu a crezut niciodată că un om își poate îndeplini visurile ce par imposibile sau la prietene și colege care m-au felicitat cu lacrimi de emoție. La femei din jurul meu, care fie că au 25-30-50 ani, încadrate în tipologii educaționale, comportamentale și sociale atât de diferite, dar care se regăsesc într-o părticică a romanului, într-o emoție, discuție, acțiune… în iubire, tabuuri, reguli, constrângeri, mariaj, divorț. Nu în toate la un loc, ci poate doar într-o părticică ce le face pe fiecare să-și amintească momente diferite ale vieții. Curios este că aproape toate cititoarele mele cu care am luat legătura mi-au spus că au avut lacrimi în ochi la multe dintre pasaje. Acest lucru mă face să știu că mi-am atins scopul. Am scris un roman din emoție, din cumul de amintiri și sentimente, tribut al unei iubiri a celei mai importante femei din viața mea. Mama. Și chiar dacă nu am devoalat total secretul povestirii, nici nu am să o fac vreodată, din datorie față de oamenii pe care îi port în suflet. Căci acei oameni pot fi regăsiți oriunde, oricând, nu doar în amintiri, ci în viețile noastre proprii. Sunt aceia care ne iubesc, departe sau aproape, sunt aceia care revin acasă zilnic, sunt fiii, soții, părinții noștri, e Dumnezeul fiecăruia/ fiecăreia dintre noi. Este ea, însăși iubirea.


     Și, ca să închei pledoaria mea, îți răspund, străine, astfel. Eu nu măsor câștigul meu mai întâi în finanțe, ci în oameni. Căci, crede-mă, sunt mult mai fericită știind că voi avea alături oameni care îmi mulțumesc și mă apreciază pentru cine sunt și ce ofer, decât pentru banii pe care i-aș avea. Și dacă personajele mele, scrierile mele pot schimba în bine o perioadă din viața unui cititor, îi pot face mai frumoasă o zi sau îl vor impulsiona să-și urmeze calea, toate acestea înseamnă că mi-am atins scopul. Lumea va fi mai frumoasă cu o pagină de iubire. Și nu neapărat cu un cont în bancă, străine…

MULTUMESCCititorilor mei, cu deosebită considerație!

Te iubesc, mama, oriunde-ai fi, în colț de cer și petic de nemurire!

Anunțuri