la o bataie de inima distanta   Am aflat că iubirea nu era ceea ce credeam. Nu e doar o chimie între două trupuri și nici vreo formulă matematică în care 1+1 ar trebui să-mi dea 2, 3 sau 4. Nu este doar un act ce pecetluiește în vreun fel, până când moartea ne va despărți, vreun sentiment, emoție, unire de trupuri și de nume. Nu, nu este nici măcar un parteneriat în care acumulez material ca să mă mai țină doar acela la un moment dat. Nu, iubirea nu este niciodată constrângere voalată de a reveni lângă un om… Este doar universul meu întreg într-un alt suflet, la doar o bătaie de inimă… distanță.

    Acum știu că iubirea se vede în ochii care îți râd atunci când mă vezi, omul meu iubit, în aceia prin care îmi pătrunzi direct în suflet. Aceia care mă privesc ca și cum aș fi ultima ta imagine întipărită pe retină. În mâinile care mă cuprind cu dragoste încă, dincolo de protecție sau doar sprijin, acelea care mă caută febrile, mânate încă de dorul de trupul meu, de chipul meu. Acele mâini care le ridică ușor pe ale mele și care mi le sărută pe rând, delicat… de parcă acolo s-ar fi cuibărit tot sufletul tău. În gura ta care știe să sărute cuprinzând un întreg univers sau care îmi zâmbește din toată inima. În vocea care mă asigură mereu că sunt iubirea vieții sale, care nu mă dojenește decât foarte rar, care nu se plânge de o mâncare greșit gătită, de faptul că nu am șters praful sau că am uitat să-i calc o cămașă. Glasul care știe să fie calin, blajin, erotic, puternic și protector. Picioarele care merg în aceeași direcție cu mine și care se întorc mereu acolo, în universul nostru. În gesturile de bună creștere și educație, acelea prin care îmi deschizi o ușă, îmi tragi scaunul ca să mă așez, îmi săruți mâna în public, mergi în același ritm cu al meu, nici mai înainte, nici mai înapoi… în care încă îmi aduci flori, preferații mei trandafiri albi, și tortul de ziua mea, în mesajele de „La mulți ani, iubire!” și altele de prețuire, în „Te rog” și „Mulțumesc!”

     Acum știu că iubirea înseamnă două trupuri contopite, două aure devenite una atunci când îmi cuprinzi, delicat, mâna. Este puterea de a ierta neștiința, orgoliul, imaturitatea, este ajutorul pentru alegerea drumului potrivit ori înțelegerea frământărilor spuse în miez de noapte sau nespuse vreodată. Este adăpostul trupului meu sau regăsirea sub formă de curcubeu în ochii tăi albaștri după ploaia din sufletul meu. Este răul din bine și binele din rău. Început și sfârșit, nevinovat și învinovățit, știință și neștiință, ateism și credință. Tu ești în tot și toate sunt în tine. Iubirea este naștere spre moarte și moarte spre renaștere. Profunzime și simplitate, repet, totul este în ea și ea este în toate.

   Acum știu că orice definiție aș da și oricâte cuvinte aș spune… iubirea nu era ceea ce credeam. Și nici nu aș putea-o cuprinde într-o multitudine de cuvinte, fie chiar și cele prezente în toate graiurile pământului. Nu pot decât să cred, să simt și să o trăiesc… Iubirea este doar universul meu întreg într-un alt suflet, la doar o bătaie de inimă… distanță. În inima ta, iubitul meu!

semnaturaLui R.

Vouă, iubiți-l pe celălalt ca pe propriul univers

Anunțuri