fluture iti suntNimfă, pupă, crisalidă… mi-e greu să-mi amintesc un dans al evoluției mele. Îmi amintesc mereu doar evoluția spre doi. Aripi de vânt le împingeau din spate pe-ale mele… uneori mă duceau într-o direcție doar de ele știută. Abia apoi am înțeles că nimic nu era hazard, fiindcă urma să întâlnesc floarea mea. Căci ce-ar fi fluturele dacă nu și-ar duce pe aripi de vânt culorile sale frumoase către tărâmul unei flori pe care să poposească? Pentru el o secundă cât o veșnicie din trăirea lui de câteva zile, pentru noi o nimica toată în comparație cu viața de om. Mult, puțin… nu asta este important. Dansul evoluției în doi, imortalizat în acea secundă, acela devine… veșnic. Și chiar dacă într-o clipă trecătoare am dansat în doi, nemuritor rămâne valsul dintre noi. Fiindcă fluture îți sunt, iar tu floarea mea iubită.

 

cropped-logo-blog.jpgȚie, suflet pereche

Anunțuri