viata traita prin ochii celuilalt

Temeri. Frici. Groaza de a pierde. Partenerul, mariajul, relația, cuplul. Și toată viața se învârte în jurul construcției așa-zis solide și al fricii demolării ei. Să uiți de toți, de prieteni, de rude, să te refugiezi în ideea de cuplu, de doi. În loc să construiești relația cu suficientă iubire, libertate, dăruire, tu să o clădești cu posesivitate, control, gelozie, obsesie.

Granița dintre iubire și dependență este infimă. Viața trăită în extreme de genul este, din punctul meu de vedere, o viață în care mi-aș irosi timpul. Al meu, al partenerului meu. Când iubirea ce ne-a legat cândva se transformă în lesa cu care îmi țin omul de alături ea, iubirea, devine inutilă. Se transformă în posesiune, în temeri. În frici. Groaza de a pierde. Partenerul, mariajul, relația, cuplul. Numai că nu pricepem că ceea ce pierdem este, de fapt, esența propriei vieți. O viață trăită prin ochii celuilalt este o viață neasumată. Iar o iubire care trebuie păzită a încetat de mult timp să fie iubire.

Lucrurile făcute în doi, fie că vorbim despre plimbări, discuții, treburi casnice, dragoste, trebuie făcute cu plăcerea de a fi în doi. Lipsa de spațiu acordată partenerului, gelozia și suspiciunea nu fac altceva decât să demonstreze temeri. Frici. Groaza de a pierde. Partenerul, mariajul, relația, cuplul. Când, de fapt, nu pricepem că ne-am pierdut încrederea în noi înșine, în cuplu, în iubire. Încrederea în celălalt și în iubirea lui.

De ce mi-ar fi frică de faptul că el m-ar părăsi dacă este un om în care am încredere, care știu că mă iubește, că este acolo și acolo a fost mereu? De ce mi-ar fi frică de faptul că el m-ar înșela dacă eu știu că sunt feminină, atrăgătoare, femeia de alături, cea mai bună dintre toate (doar pe mine m-a ales), că îl cunosc și știu să îi ofer fix ceea ce are nevoie? De ce m-aș teme de o altă femeie mai tânără dacă eu știu să îmbătrânesc cu eleganță și demnitate și să fiu a lui și lângă el când face același lucru?

Mi-am pus aceste întrebări deși nu sufăr de gelozie și nici nu am suferit vreodată. Gelozia, obsesia, dependența, negarea propriei ființe și închinarea ei celuilalt duc spre patologic. Părerea mea. Unii mi-au spus că nu am iubit cu adevărat fiindcă nu am fost geloasă. Ba da! Nu doar că am iubit cu adevărat, dar am și știut să mă bucur realmente de iubirea mea. Fără temeri. Frici. Groaza de a pierde. Partenerul, mariajul, relația, cuplul…

Anunțuri