mona si antonia

Mona si Antonia (relansare „Te iubesc, Filip!” – decembrie 2014) original photo credit http://www.robertbratu.ro, edit Antonia

In urma cu ceva timp descopeream, cautand probabil miracole, un locsor in vastul internet care se numea chiar asa: Minune Mica. M-am simtit imediat intr-un spatiu familiar, in care imi regaseam propriile trairi, ca si cum ar fi fost transpuse in randuri de un condei fermecat ce imi citea si rescria gandurile. Dar nu facea doar atat… Magicianul din spatiul virtual ascunsese in cutiutele sale multe alte trucuri prin care sa reusesc sa inteleg cine sunt, de ce sunt, unde ma indrept. Am gasit cutiuta cu spiritualitate si pe cea cu povesti terapeutice, dar mi-a placut cel mai mult cea cu ganduri pentru sufletul tau. Acolo am citit aceste randuri: „Fiecare primeste un nume cand se naste, dar trebuie sa fie in stare sa-si boteze viata cu un cuvant care sa ii dea un sens.” (Paulo Coelho). M-am intrebat, inevitabil, cum as boteza viata mea? Care este sensul ei? Mi-am dat seama atunci ca o pot defini printr-un cuvant: iubire. Printr-o alchimie numai de el stiuta, cel din spatele acelui site a reusit sa amelioreze, treptat, rani adanc ingropate in cutiute ale mintii si inimii mele. Astazi m-am hotarat sa va fac cunostinta cu el… un om al sufletului meu. Femeie, psiholog. Suflet ales in trup frumos. O minune mi-a scos-o in cale si tot o minune a facut ca noi doua sa ne descoperim dincolo de site si de blog, sa ne intalnim si sa legam o prietenie sincera, calda. Sunt oameni care ne intra in viata si inca de la inceput stii ca vor ramane, caci sunt compatibili cu tine, ca nu au venit intamplator si ca nu vor mai pleca. Ei sunt de-acolo. De-ai sufletului tau…


  • Cine este FEMEIA din spatele psihologului?
psiholog Mona Georgescu

Psiholog Mona Georgescu (foto arhiva personala)

Draga mea Antonia, in primul rand vreau sa iti multumesc frumos pentru invitatia de a raspunde intrebarilor tale – interviul incepe cu o intrebare foarte complexa, ce se refera la doua dintre rolurile pe care le indeplinesc in calitate de fiinta umana;  niciunul dintre aceste roluri nu poate fi privit independent de celalalt, ambele definindu-ma in egala masura si, in acelasi timp, definindu-se unul pe celalalt. Cred ca „femeia din spatele psihologului” este doar o „formula”, intrucat identitatea, amprenta feminina influenteaza – in cazul meu, profesia de psiholog si modul in care lucrez cu clientii mei (in primul rand femei ce traverseaza etape delicate de viata, cupluri care se confrunta cu dificultati emotionale, familii cu copii sau cu adolescenti). Pe femeia din spatele psihologului o vad ca pe un mister (da, chiar si pentru mine sunt un mister), iar misterul nu poate fi definit. Viata mea de femeie se imparte in doua parti – ambele la fel de importante, insa femeia din a doua parte a vietii este femeia care a ajuns inapoi la ea, o femeie ce a descoperit bucuria – limbajul vietii, o femeie ce a pasit pe o cale pe care nu a cautat-o, dar careia a stiut sa ii spuna DA atunci cand a aparut. Iar aici vorbim despre o transformare profunda, ce are legatura cu un accident de masina, petrecut in urma cu foarte multi ani. Femeia de acum s-a nascut odata cu acel accident de masina – un accident care mi-a schimbat paradigma vietii, un moment delicat datorita caruia mi-am schimbat viata in mod radical. Si datorita acelui accident putem avea acum acest interviu, datorita acelui accident s-au putut intampla cele mai frumoase lucruri in viata mea.


  • Ce reprezinta pentru tine OMUL? Dar IUBIREA?

Incerc sa raspund acestor doua intrebari fara a inchide niciunul dintre concepte in definitii personale – pentru ca as limita foarte mult sensul pe care acestea il au – fie doar si pentru mine. Privesc iubirea in legatura cu oamenii de la care o primim, in legatura cu iubirea noastra fata de noi insine si in legatura cu oamenii carora le oferim aceasta iubire, in forme atat de variate. Iubirea are radacini adanci, profunde, in istoria familiilor din care provenim; si privesc omul in raport cu iubirea pe care a primit-o de la prima si cea mai semnificativa persoana din viata sa: mama. Cata iubire a invatat aceasta mama de la propria sa mama pentru a o da mai departe… ma intreb de foarte multe ori. Exista foarte multi oameni care nu au primit iubirea mamei, care nu au fost iubiti in prima perioada a vietii lor  – poate chiar inca din perioada intrauterina… prin urmare, nu au aceasta capacitate naturala de a iubi. Si totusi aduc pe lume pui de om in care, din nefericire, sadesc orice altceva decat iubire – de cele mai multe ori, astfel incat este usor sa observ cand este vorba despre iubire, blandete, tandrete si caldura, si cand este vorba despre asteptari, egoism si alegeri nefericite. Vad asta in privirile si vietile oamenilor cu care viata mea s-a intersectat, de-a lungul timpului; vad asta in ochii si in vietile clientilor cu care lucrez – lipsa iubirii mamei, pentru fiecare persoana, se vede in atitudinea fata de sine, fata de viata, in general, se vede in atitudinea partenerilor de cuplu, in atitudinea parintilor fata de copii si a copiilor fata de parinti. Si ma refer la acea iubire sanatoasa, care a lipsit – fie nu a existat deloc si a fost vizibila doar respingerea, fie a existat in exces, sub forma de hiperprotectie ce nu are nicio legatura cu iubirea, generand, de fapt, anxietate in fata vietii. Sau este compensata cu tot felul de gesturi sau cadouri care nu au nicio legatura cu iubirea, din nefericire si pentru cei care isi exprima tardiv iubirea in aceste forme, cat si pentru cei care primesc astfel de „daruri” compensatorii, reparatorii. Dupa cum vezi, nu pot sa „inchid” nici omul, si nici iubirea in definitii, pentru ca suntem atat de profunzi si de complecsi in toata simplitatea noastra, incat ar insemna doar sa ne jucam de-a definitiile daca am incerca sa le gasim. Iubirea fata de oamenii din viata noastra are intotdeauna punctul de plecare in iubirea fata de noi insine. Insa privind oamenii, vietile lor, chiar privind corpurile lor, stilul lor de viata, pana la urma, imi dau seama ca nu  exista aceasta iubire de sine. Asa ca ma uit la vietile lor si am toate motivele sa nu ii cred capabili de iubire fata de ei si fata de cei din jurul lor, prin urmare de ce i-as crede cand spun cuiva „te iubesc”? Se pot spune mult mai multe despre iubire, insa prefer latura sa concreta, pragmatica, ce se materializeaza doar prin comportament. Restul… este doar can-can.


  • Cum vezi viata? Dar frica de singuratate si cautarea unui partener de cuplu?

Viata chiar este o poveste… insa, pentru a putea fi o poveste frumoasa, este important sa scapi de ceea ce ti-au spus altii despre viata – trebuie sa scapi de convingerile pe care le-ai dobandit de la cei din jurul tau, trebuie sa scapi de nesiguranta, trebuie sa scapi de teama de a fi tu insuti, trebuie sa scapi de frica de judecata celor dragi. Nu este usor, stiu. Insa este povestea ta, iar tu esti eroul principal, ceilalti sunt doar eroi secundari carora le-ai dat, fara sa vrei, rolul principal in viata ta. Oamenilor le este frica de singuratate – iar frica de singuratate se numara printre cele mai frecvente motive ale intrarii si stagnarii in relatii nepotrivite – inegale, disfunctionale, conflictuale, toxice sau abuzive. Oamenii nu stiu sa faca diferenta intre singuratate si a fi singur, nu inteleg si se pare ca nici nu vor intelege prea curand ca doua nefericiri si doua singuratati se vor amplifica, ceea ce poate rezulta fiind doar o mare nefericire, nicidecum fericirea si iubirea atat de asteptate si de cautate.
DOUA NOTIUNI DIFERITE, INTELESE IN MOD GRESIT: SINGURATATEA SI A FI SINGUR
Dragostea este o nevoie fundamentala si fiecare om cauta dragostea, in felul sau. Doar ca singuratatea nu se combate cu dragoste, ci cu reevaluarea prioritatilor, cu schimbari si transformari personale, cu clarificari interioare referitoare la ce mai esti dispus sa accepti sau nu in viitoarea relatie, cu reevaluarea valorilor interioare la care te raportezi si modul in care iti poti pastra valorile in relatii, cu reflectare sincera asupra propriilor greseli facute in relatiile anterioare.
A fi singur inseamna a-ti da timp sa te recompui, sa te cunosti mai bine, sa te reevaluezi, sa iti redobandesti increderea in tine, stima de sine si sa te iubesti pe tine insuti, astfel incat in urmatoarele relatii sa nu te mai lasi dus de valul vulnerabil al emotiilor trecatoare, astfel incat sa stii cand este vorba despre o relatie serioasa sau cand este vorba despre un joc psihologic  in care esti doar folosit. A fi singur inseamna a invata sa devii cel mai bun companion pentru tine insuti, inseamna a fi incantat de propria ta fiinta, in timp ce in singuratate iti este rau cu tine insuti, esti plictisit de tine si vrei sa uiti, printr-o legatura cu alta persoana, de tine si de problemele cu care te confrunti.
Singuratatea administrata gresit ii impinge pe oameni sa caute companie, dar acest lucru nu are legatura cu dragostea. Perechea va fi doar un pansament emotional, un paliativ, care va genera o dependenta. O dragoste care umple un gol este o iubire suspecta – golul este singuratatea care este prost gestionata. Pe un fond scazut al stimei de sine, neconstientizat, oamenii cauta relatii in care celalalt sa le ridice aceasta stima de sine, sa ii puna in valoare. Doar ca nu acesta este rolul partenerului, sa vindece stima de sine prin cereri de valorizare. Viata nu inseamna o relatie cu orice pret, nu inseamna sa accepti un partener nepotrivit si inferior tie, care sa te traga in jos. De aceea, sunt pentru singuratate, nu impotriva ei. Gasesc foarte utile perioadele de solitudine, in care esti tu cu tine si te poti privi cu atentie, iti poti analiza greselile, nevoile reale si iti poti stabili prioritatile. Nu sunt in favoarea resemnarii in relatii proaste, disfunctionale, cu parteneri inferiori care nu se vor schimba niciodata si nu incurajez speranta fara concretizare in timp real a lucrurilor bune. Nu mi s-a parut niciodata ca speranta fara actiune concreta si fara schimbarea comportamentului celui de langa tine este o strategie sau o solutie – nu, solutiile se gasesc ca urmare a propriilor noastre actiuni si comportamente.
Osho, maestrul meu spiritual, chiar spunea  sa nu cerem iubire celor ce nu au fost niciodata iubiti. Pentru mine iubirea inseamna comportamente concrete, nicidecum cuvinte dulci; inseamna interes concret, atentie, grija, responsabilitate, asumare, respect, angajamente tinute si negociate la momentul lor, inseamna comunicare clara… Doar iubirea, in sine, nu este de ajuns; insa pentru cei care prefera doar sa o declare fara sa isi schimbe comportamentul in functie de acest sentiment, daca il au, pentru acestia este cel mai convenabil.


  • Blogul meu se numeste „La Marginea Casniciei”. Ce crezi ca reprezinta acest titlu si cum te raportezi la el?

Titlul pe care l-ai ales pentru blogul tau mi-a dat de gandit, atunci cand am ajuns pentru prima data in spatiul tau virtual. M-am gandit ca, in functie de punctul din care o privesti, o margine poate fi vazuta diferit (si in functie si de cel care priveste, care ii poate modifica semnificativ sensul, datorita subiectivismului sau). O margine poate semnifica o limita – iar limitele, in general, sperie oamenii. Apoi m-am gandit la marginea unei prapastii dintre doi oameni care, oricat ar vrea sa (mai) ajunga unul spre celalalt, nu vor mai reusi, tocmai pentru ca exista prapastia dintre ei. O prapastie care – de foarte multe ori, se si largeste, se si adanceste. Este momentul in care cineva trebuia sa realizeze ca acea relatie s-a incheiat, oricum, demult, si sa plece de marginea acelei prapastii. Marginea mai poate insemna linia de demarcatie, „pana aici iti dau voie, asta este granita peste care nu iti mai dau voie sa treci” – in cuplu sunt foarte necesare granitele sanatoase si flexibile; tocmai inexistenta lor duce la foarte multe esecuri. Oricum, cine stabileste aceasta granite, aceasta linie de demarcatie si, mai ales, in ce consta ea? Sau cine o vede – o vede doar cel care a trasat-o? Ori, poate, prapastia este vazuta doar de unul dintre parteneri, nu si de celalalt – prin analogie cu o expeditie pe munte, cand cel care conduce un grup este obisnuit sa vada obstacolele sau chiar pericolele, fiind obligat sa le comunice si celor pe care ii ghideaza. Mai pot asocia marginea casniciei cu franghia pe care merg doi acrobati – pentru ca, pana la urma, o casnicie incepe de la o femeie si un barbat ce vin unul spre altul, cu tot trecutul lor, formeaza un prezent („aici si acum”-ul lor), pe care il duc intr-un viitor care va arata daca mersul pe aceasta franghie a fost dezechilibrat din cauza bagajelor grele din trecutul fiecaruia, sau daca a fost un trecut constientizat si un drum asumat in mod constient si prin care, implicit, s-au ajutat unul pe celalalt sa se vindece de bagajul trecutului, nedorind sa mearga impreuna la drum din inertie. Viitorul in care ajunge un cuplu care acum isi creeaza prezentul ne va arata daca acel cuplu a avut sau nu o viziune clara, discutata, constienta, despre scopul relatiei/casniciei. Prapastia dintre doi oameni apare atunci cand drumul este parcurs din inertie, cand cei doi nu au valori morale comune, nu au standarde comune pentru relatia lor si cand considera ca acea casnicie va merge de la sine, fara efort. Ori, pentru o relatie/casnicie fericita trebuie sa muncesti.


  • Care a fost cel mai fericit moment al vietii tale? Dar cel mai trist/ dramatic?

In opinia mea, fericirea si tristetea sunt, ambele, doua fatete ale aceleiasi monede, nu poate exista un „cel mai trist” sau un „cel mai fericit” moment. Sunt doar stari, sunt perceptiile noastre despre ce ni se intampla si, pe masura ce invatam sa privim ca observatori aceste momente, vom intelege ca avem de invatat din ele si nu va mai fi nevoie sa le atasam etichetele acestea umane. Daca mi-ai fi adresat aceasta intrebare inainte de accidentul de masina, poate as fi raspuns altfel; insa dupa accident lucrurile s-au clarificat foarte mult si in directia asta. Asa ca voi incerca sa raspund referitor la aceste doua stari, astfel:

Am trait un alt moment intens, dar de o alta vibratie, atunci cand am avut parte de o epifanie – se intampla in timpul vizitei la o manastire, nu ma asteptam la acea traire, m-a luat prin surprinderea fost un moment cu totul special, cand m-am simtit continuta intr-o energie mai mare, fluida, eram parca in imponderabilitate, totul era usor, luminos, o stare din aceea fara griji, o stare din care totul este posibil, o stare de inspiratie si de protectie, de o vibratie foarte inalta. Am invatat foarte mult in acea zi, in acel loc, datorita acestei experiente care nu poate fi etichetata, totusi, in vreun fel. Dar am trait din plin starea de liniste, de impacare. Iar scopul meu in viata este sa traiesc impacata cu tot ce insemn eu, cu tot ce inseamna viata mea. Cred ca acesta ar trebui sa fie sensul sau scopul vietii oricarui om, sa traiasca impacat cu sine si cu ceilalti. Iar asta se invata, bineinteles.

Am traversat o perioada de tristete asociata cu neputinta, in perioada in care mama mea s-a aflat in spital si mai avea foarte putin de trait, iar eu am simtit neputinta de a o ajuta mai mult acesta a fost un moment greu pentru mine – accepta ca sunt situatii in care chiar nu poti ajuta mai mult decat ai facut-o deja, un moment prin intermediul caruia am invatat ce inseamna nu doar moartea, ci si ce inseamna viata.


  •  In „calatoria” ta de pana acum ai facut schimbari majore? Ce te-a determinat si cum ai reusit?
psiholog mona georgescu

Psiholog Mona Georgescu (foto arhiva personala)

Da, am facut nu doar schimbari majore, ci, in urma acelui accident despre care am amintit putin mai devreme, intreaga mea paradigma de viata s-a schimbat – incepand cu viata personala, viata de familie, viata sociala si viata profesionala. Am reusit fara sa imi propun – stiu ca oamenii cauta „retete” de succes, insa nu exista asa ceva; exista doar dorinta de schimbare (atunci cand este constientizata si facem si ceva concret in aceasta directie, nu doar lamentari despre cat de grea este viata si ca nu mai suportam). Se poarta fie lamentarile, fie retetele in cativa pasi si eventual o pirueta, insa nu foarte multi oameni adora schimbarea si actiunea concreta pentru a avea cu adevarat o viata mai buna (si ma refer aici de la relatia cu partenerul de viata, relatia cu colegii de serviciu, cu prietenii, stilul de viata etc). Pentru mine, accidentul a generat in primul rand nevoia si mai acuta de schimbare si m-a propulsat sa si actionez in acest sens, fara frica si fara indoiala. Si viata mi-a aratat, incepand din momentul in care am inceput sa traiesc autentic si sa depun tot efortul in directiile importante pentru mine,  ca din calea celui care stie cu adevarat ce vrea, toata lumea se da la o parte. S-au dat la o parte cam toti cei care ma trageau in jos, ma tineau blocata in niste tipare mediocre de viata, cu alte cuvinte s-a facut loc pentru lucruri bune pentru mine si pentru oameni potriviti nevoilor mele reale. Nu a trebuit sa „filtrez” eu prea mult, eu doar mi-am urmarit scopurile, chiar daca unele dintre aceste scopuri nu erau pe lista mea – dar am invatat sa fiu in flux si astfel am vazut ca ma indrept spre tot ce este mai bun pentru mine. Dorindu-mi sa traiesc autentic, integru, conform valorilor mele si nu conform credintelor celorlalti si pretentiilor acestora, am remarcat doua lucruri importante:
Faptul ca au inceput si alte persoane dragi mie sa „ia” acest model.
Cei mai multi oameni apropiati chiar nu se bucura pentru fericirea ta; te vor nefericit, in suferinta, ca si ei; pentru ca asta leaga oamenii mai mult, suferinta – le da subiecte de discutie, in loc sa le dea de gandit la masuri concrete despre ce au de facut pentru a iesi din acest scenariu al suferintei; daca se gandesc sa iasa din cercul vicios al suferintei, se gandesc sa apeleze la manipularea celor pe care ii acuza de nefericirea lor, pentru ca acestia sa se schimbe; nicidecum nu se gandesc ca ei insisi sunt cauza propriei lor nefericiri si suferinte …

Daca am reusit? In opinia cui – a mea sau a societatii? Daca a reusi inseamna „a fi cu turma„ sau „a fi ca turma”, atunci, cu siguranta, nu am reusit. Insa nu opinia societatii este importanta, ci opinia mea – si din aceasta perspectiva consider ca am reusit.


  • Povesteste-ne, te rog, despre proiectele/ programele tale prin care femeile pot dobandi mai multa incredere in sine, alege calea, iesi din relatii toxice, regla stima de sine si asa mai departe…

Proiectele pe care le-am creat au avut ca punct de plecare chiar devenirea mea, istoria redobandirii autenticitatii mele ca om si ca femeie; toate acestea si-au lasat amprenta nu doar in viata personala sau sociala, ci si in viata profesionala. Proiectele mele se adreseaza in primul rand femeilor, insa nu am uitat nici publicul masculin sau pe cel alcatuit din cupluri care se afla in impas psihologic si care traverseaza perioade foarte delicate; de asemenea, ma adresez si parintilor cu copii mici sau cu adolescenti – mai ales ca nu exista un manual pentru a invata ce ai de facut ca mama sau ca tata in raport cu copiii tai, astfel incat in familie sa fie armonie si intelegere. O categorie aparte de femei cu care lucrez o reprezinta femeile abuzate – abuzate in primul rand, in copilarie sau in adolescenta, de propriile mame sau tati, si care continua, din cauza acestui tipar, sa intre in relatii abuzive. Toate aceste femei pot fi ajutate sa iasa din dificultatile acestea, sa invete cum sa nu mai intre in astfel de relatii, sa devina autonome – transformarea si vindecarea nu sunt usoare, dar consecintele frumoase nu vor intarzia sa apara.

In urma cu mai bine de cinci ani am fondat site-ul minunemica.eu – un site cu resurse de psihologie, dezvoltare personala si evolutie spirituala dedicat in primul rand publicului feminin.

Un al doilea proiect deosebit de important este SENS – tabara de psihologie si dezvoltare personala dedicata exclusiv femeilor. In aceasta vara, intre 6-9 August, ne vom intalni pentru a sasea editie la munte, la Gura Diham – va fi o experienta de suflet,  o buna parte din programul acestui retreat urmand a se concentra pe urmatoarele teme de interes pentru participantele din acest an:

–  femeia si frica de singuratate,
–  femeia si frica de imbatranire,
–  relatii de cuplu – intre normalitate si patologie,
–  sacrificiul si compromisul, minciuna si manipularea in relatii,
–  violenta si abuzul in relatii,
–  singuratea in doi,
–  relatia cu parintii si modul in care ne influenteaza alegerile,
–  frica de saracie si cum te poate bloca in relatii mediocre, disfunctionale, toxice, violente,
–  cariera si viata personala,
–  cariera si relatia de cuplu,
–  angajamente, responsabilitati si asumarea acestora in relatii.
Dorinta mea este ca fiecare Femeie sa traiasca cu bucurie, sa ajunga sa isi iubeasca viata si sa inceapa – la modul cel mai sincer – calatoria de auto-descoperire, de devenire psiho-spirituala, chiar daca aceasta calatorie nu este cea mai usoara dintre calatoriile pe care o Femeie le face de-a lungul vietii sale. Sper, insa, ca aceasta calatorie o va conduce pe fiecare Femeie catre un loc al Armoniei, al Echilibrului, al Linistii interioare si al Bucuriei – un loc pe care il simt ca fiind posibil pentru fiecare dintre noi.
Femeile cu care lucrez la cabinet si cele care au participat pana acum la cele cinci editii ale programului SENS – retreat de psihologie si dezvoltare personala pentru femei au reusit sa isi faca ordine in ganduri si in viata, si-au gasit curajul atat de necesar pentru a iesi din scenariile suferintei, au reusit sa isi redobandeasca demnitatea si capacitatea de a fi obiective, sa paraseasca zona nefericirii si sa paseasca incet, dar sigur, in spatiul mai luminos al vietii – al vietii lor.
Sunt onorata pentru increderea acordata si ma bucur din tot sufletul pentru ca au cautat, unele dintre acestea cu timiditate, altele cu un mare curaj, usa de iesire din calatoria numita „suferinta”. Ma bucur enorm pentru ca au gasit calea catre echilibru, catre relatii frumoase si sanatoase, pentru ca au gasit parteneri de viata care sa le iubeasca, sa le respecte, sa le aprecieze si sa le admire, si sa evolueze impreuna ca si cupluri. Sunt deosebit de bucuroasa pentru reusita fiecarei femei!


  • Cateva sfaturi pentru a pasi spre noi… insene, femeile ce s-au pierdut pe drumul vietii din prea multa iubire sau prea multa suferinta

Nu cred „in prea multa iubire” si nici „in suferinta din dragoste” – sunt expresii ce se refera la o dragoste prost inteleasa, la alegeri gresite din start. Femeile, insa, prefera sa sufere si sa se complaca in aceasta „suferinta din dragoste”, decat sa isi ia propria viata in maini si sa inceapa sa fie responsabile pentru viata lor. Femeile traiesc inca, din pacate, in miturile induse de cultura in care ne-am nascut, cultura ce sustine trauma, suferinta, dependenta femeii de un barbat. Evident ca, daca te conformezi acestor norme culturale, esti foarte pregatit pentru suferinta, nu si pentru fericire. Iar pentru dragostea adevarata cu atat mai putin. A suferi va fi intotdeauna la indemana. De aici si „nevoia de a face compromisuri” – cand faci compromisuri cu viata, asteapta-te sa suferi, insa nu da vina pe dragoste. Din nefericire, agatandu-se de relatii nepotrivite lor, relatii care devin chinuitoare, evident ca sufera. Dar repet, nu din dragoste – ci din lipsa curajului de a invata sa se descurce singure; argumente vor fi tot timpul: lipsa resurselor financiare suficiente, lipsa unui domiciliu, creditele, copiii. Nu, aceste argumente nu au nicio legatura cu dragostea pentru barbatul de langa ele, ci cu fricile femeilor. Iar fricile te tin blocata in relatii nepotrivite sau te vor determina sa gasesti doar parteneri nepotriviti tie. Este valabil si invers, pentru barbati, evident. Femeile au mare nevoie sa isi recapete blandetea, intelepciunea, curajul, demnitatea si dorinta de a trai o viata frumoasa. Din nefericire, este mai usor sa alegi suferinta, in locul fericirii. Fericirea si suferinta sunt alegeri. Ma uit la oameni si constat, din pacate, ca sunt foarte dispusi sa sufere. Iar femeile sunt din ce in ce mai vulnerabile si, nu numai ca au acceptat suferinta, insa o si prelungesc, fara sa mai poata iesi cu usurinta din acest cerc vicios. Placerea din durere are legatura cu masochismul, nicidecum cu fericirea si cu curajul; are legatura cu anxietatea in fata vietii. Femeia are nevoie sa invete feminitatea, sa se respecte pentru a fi respectata, sa invete sa nu se multumeasca cu putin, mai ales atunci cand intra intr-o noua relatie; mai are nevoie sa invete sa fie autonoma din punct de vedere financiar si material, pentru a nu se bloca in relatii disfunctionale, cu parteneri nepotriviti, relatii ce devin toxice si violente; orice femeie are nevoie sa isi seteze aspiratii inalte pentru viata si pentru relatia in care se afla ASPIRATIE: un cuvant care mie imi place foarte mult. Din pacate, multe femei nu au aspiratii pentru viata si de aceea accepta relatii de o calitate indoielnica sau joburi care nu le reprezinta. Evit sa dau sfaturi, pentru ca nu duc neaparat spre eficienta, dar stiu ca femeia are nevoie de incurajare, de sustinere emotionala, pentru a putea sa-si faca viata fericita. Asa incat, astern aici sfaturile pe care le indrept si catre cititoarele site-ului meu, sfaturi necesare oricarei femei, indiferent unde s-ar afla, indiferent de varsta, de preocupari, de meseria aleasa sau de statutul social. Draga Femeie, daca vrei sa nu mai ajungi in situatia in care suferinta din dragoste iti afecteaza viata – pentru ca viata este frumoasa, dincolo de suferinta:

Inconjoara-te de persoane carora le pasa de tine, care te onoreaza si care iti ofera sentimentul apartenentei, te ajuta sa evoluezi – persoane alaturi de care iti creste respectul de sine si iti creste increderea in sine – persoane care te sustin si te ajuta sa fii puternica.
Nu mai urma drumuri care ti se par, la inceput, ca sunt mai usoare sau mai frumoase – mai ales atunci cand la inceputul acestor drumuri simti indoiala, incertitudine si incepi sa iti pierzi autonomia, respectul de sine si increderea. Intoarce spatele acestor drumuri cat mai repede.
Invata sa fii autonoma din punct de vedere emotional si financiar, sa ai o meserie din care sa te poti intretine si sa nu mai acorzi a doua sansa relatiilor care deja ti-au adus atingere; astfel de situatii se pot remedia doar cu foarte rare exceptii; dand sanse in plus relatiilor nepotrivite, orice femeie isi anuleaza sansele de a intalni partenerul potrivit.
Fii foarte atenta la evolutia ta in cadrul relatiei/ familiei si invata sa trasezi granite sanatoase si flexibile, nu accepta degradarea relatiei si compromisurile. Pentru ca dragostea nu inseamna compromisuri nedorite.
Pastreaza-ti demnitatea – multe femei din tara noastra nu isi cunosc valorile morale, una dintre aceste valori fiind chiar demnitatea; prejudecatile asupra femeilor, in societatea contemporana, au si acest efect devastator- pierderea demnitatii.
Nu mai repeta suferinta mamei tale sau a bunicii tale, nu te mai identifica inutil cu aceasta suferinta, nu esti obligata sa suferi doar pentru ca asta ti s-a transmis, pe linie materna: suferinta si iar suferinta in raport cu barbatii alesi. Renunta cat mai repede la aceasta loialitate fata de suferinta mamei tale si la alte tipare toxice preluate din familia din care provii.
Pastreaza-ti feminitatea si nu o confunda cu feminismul, nu te transforma intr-o femeie-barbat, nu deveni concurenta sau rivala barbatului – stiu ca societatea catre asta se indreapta, dar nu este o solutie sanatoasa.
Nu te teme de prejudecatile bolnave ale societatii in ceea ce te priveste si invata, daca este, nevoie, sa traiesti singura, sa te bucuri de starea de solitudine si sa nu accepti in viata ta orice persoana care se anunta disponibila. O femeie singura este o femeie puternica si nu trebuie sa demonstreze nimic nimanui, este o femeie care isi controleaza viata si decide pentru ea insasi, este o femeie care isi cunoaste adevarata valoare si stie ca nu mai vrea o relatie mediocra – nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
O femeie puternica stie ca singuratatea nu se combate cu dragoste, ci cu reevaluarea prioritatilor, cu schimbari si transformari personale, cu clarificari interioare referitoare la ce mai esti dispus sa accepti sau nu in viitoarea relatie, cu reevaluarea valorilor interioare la care te raportezi si modul in care iti poti pastra valorile in relatii, cu reflectare sincera asupra propriilor greseli facute in relatiile anterioare.
Ocupa-te de sanatatea ta fizica si emotionala, de dezvoltarea ta personala si spirituala – aici iti vei gasi resursele ori de cate ori vei avea nevoie.
Invata sa iti asculti corpul si intuitia – aceasta inteligenta a inimii; intuitia noastra ne da intotdeauna semnale, mai ales in legatura cu partenerii si cu ceea ce obisnuim, ca oameni, sa numim suferinta din dragoste.
Documenteaza-te, citeste carti importante din domeniul relatiilor de cuplu, carti scrise de psihologi; ai curaj sa contactezi psihologul, atunci cand nu te mai descurci emotional, pentru a preintampina tulburarile psihice nedorite, generate de ceea ce crezi a fi suferinta in dragoste.
Invata sa iti stabilesti in mod expres prioritatile personale care tin de educatia ta, de meseria si de profesia ta, si nu permite nimanui sa iti interzica atingerea acestor aspiratii si obiective individuale. Atunci cand intri in relatii, nu accepta sa fii devalorizata in cadrul acestora.
– Invata sa te desparti la timp de barbatii alaturi de care nu poti evolua – astfel de relatii devin, cu rare exceptii, relatii abuzive; invata sa identifici din timp semnalele abuzului emotional in relatie, inainte ca acesta sa devina abuz fizic.
Renunta sa mai traiesti in iluzie sa mai speri ca „el se va schimba din iubire pentru tine”. Nimeni nu se schimba pentru nimeni – acesta este marele adevar in relatie. Oamenii se schimba doar daca ei considera ca merita sa depuna acest efort, in functie de nevoile concrete pe care le au in raport cu tine.
Da jos tot acest bagaj care iti impovareaza sufletul si viata si vei vedea ca poti trai in armonie cu tine, asa cum ai nevoie.


  • Ce este un Maestru Spiritual? Cine este el pentru tine si cum ti-a influentat viata?
psiholog mona georgescu

Psiholog Mona Georgescu (foto arhiva personala)

Pentru mine, un maestru spiritual este un indrumator spre intrebarile potrivite vietii tale, un ghid care te ajuta sa afli raspunsurile de care ai nevoie si care te inspira sa le pui in practica – la modul concret si pragmatic – in viata ta. Maestrul meu spiritual este Osho, un om controversat, pe care eu l-am descoperit in anul 1999, tot in urma accidentului. Este un maestru dur, care nu rasfata si nu alinta, ci iti arata exact unde trebuie sa te uiti – adica exact acolo unde nu iti place sa te uiti la tine si in viata ta. Cu toate ca Osho nu mai este in viata, a ajuns la mine prin intermediul cartii „Viata este aici si acum” – o carte ce mi-a aparut in mod intamplator in drum, la cateva saptamani dupa acel accident. O carte pentru si despre mine, asa cum am realizat in mod spontan atunci cand am zarit-o pe o taraba cu carti, in 1999. Nu stiam cine este Osho, nu auzisem niciodata despre el, insa am simtit ca aceasta carte are sa imi spuna multe. De atunci, prin intermediul cartilor care contin invataturile sale, Osho a contribuit la devenirea mea ca om, ca femeie, ca profesionist. Mi-as fi dorit foarte mult sa il cunosc, bineinteles, insa sunt onorata sa il prezint cititorilor mei si sa ofer invataturile sale prin parteneriate de promovare culturala cu editurile care publica Osho in Romania. Fiecare carte este o experienta profunda, care atinge prin fiecare cuvant, prin mesaj, exact punctele in care aveam nevoie sa fac schimbari. In plus, meditatiile active create de Osho – si pe care le lucram in cadrul workshop-urilor de meditatii active si in tabara SENS – reprezinta instrumente terapeutice foarte importante, cu impact imediat pe calea transformarii individuale. Acest maestru spiritual controversat are un loc special in inima si in viata mea, alaturi, bineinteles, de toti profesorii care au contribuit la evolutia mea personala si profesionala.


  • Ce ti-a inspirat romanul „Te iubesc, Filip!” (in cateva cuvinte)?

In primul rand, vreau sa te felicit pentru acest roman – nu l-am gasit pe Filip, dar am citit scrierea ta cuvant cu cuvant, urmarind firul acesta plapand si foarte fragil pe care obisnuim sa il numim „iubire”. Fragilul si plapandul fir transgenerational al iubirii este, cred, mandatul cel mai frumos – si cel mai greu, probabil – pe care un om il poate purta pe umerii sai, de la o generatie la alta. Asa cum spuneam si la relansare, iubirea chiar nu este imposibila, ci noi, oamenii o facem posibila sau imposibila, in functie de ceea ce suntem dispusi sa facem dupa ce spunem „te iubesc!”


  • Cateva cuvinte de incheiere pentru cititorii mei, in cea mai mare parte femei

Intr-o lume in care tot mai multi oameni par roboti, lipsiti de constiinta, de emotii si de sentimente, intr-o lume care tine cont de emotii din ce in ce mai putin, pana la anularea acestora, le doresc doamnelor si domnilor care ne-au fost alaturi pe parcursul interviului sa ramana atenti la emotiile pe care le traiesc, sa si le cunoasca, pentru ca fiecare emotie are un mesaj – un mesaj ce poate fi despre o nevoie neimplinita si care se cere recunoscuta. Le doresc pretiosilor tai cititori sa se accepte cu ingaduinta si intelegere, cu blandete si cu dorinta de a-si vindeca ranile trecutului, pentru a se putea bucura de prezent, de viata. Din momentul in care facem pace cu trecutul, viata ni se va arata in toata splendoarea sa, vom putea face alegeri sanatoase, alegeri constiente. Cateva cuvinte, in mod special pentru doamnele care au fost alaturi de noi pana la finalul acestui interviu de suflet: va transmit toata dragostea mea si va astept cu blandete si caldura la consultatii, daca traversati perioade delicate, la workshop-urile de dezvoltare personala prin meditatii active si in tabara de psihologie si dezvoltare personala de la munte, din aceasta vara.

Dragile mele, stiu ca nu este usor sa fii femeie, insa este cel mai frumos lucru care ni s-a putut intampla – arta de a fi femeie este arta de a trai frumos! Si, pentru ca este primavara, pentru ca este 8 Martie, le urez doamnelor si domnisoarelor „La multi ani!”, sa creada in ele si sa fie constiente ca au puterea de a alege sa isi faca viata fericita!


Este ora 3 in miez de noapte. Am recitit interviul inainte de a-l publica. In singuratatea camerei mele de scris, privind luna printre norii de afara si numarand cateva stele razlete, mi-am amintit de doua citate ale lui Les Brown. „Viata nu are limite, cu exceptia celor pe care ti le impui singur” si „Tinteste spre luna. Chiar daca nu reusesti, ramai printre stele.” Sa nu uitam a visa dincolo de limite. Intr-o buna zi, visul poate deveni realitate. Multumesc, Mona, om al sufletului meu. La Multi Ani frumosi si sanatosi cu ocazia zilei de nastere, azi, 8 Martie 🙂

Mame si Femei, pretuiti-va! La Multi Ani!

Anunțuri