Geamul

            Transparent, din două bucăți, glisant, incasabil, dreptunghiular… Murdar sau curat ca lacrima. Un geam desparte trenul vieții mele de fiecare gară în care mă opresc. Uneori văd clar prin el cum este și ce pot descoperi în acea stație. Alteori sticla înnegurată de ploaie mă împiedică să îmi dau seama ce aș putea găsi, lua, lăsa… Câteodata, nu-mi pot desprinde privirea de peronul acelei gări și deschid geamul, privind în urmă, cu tristețe în suflet, dându-mi seama abia atunci ce am pierdut. Simt atunci nevoia să privesc înainte, cu speranță și încredere, chiar dacă le regăsesc cu greu, pierdute prin compartimentul meu. Al trenului meu. Nu știu când și unde va fi capătul de linie. Știu că alături de mine, în compartiment, am cuminți, așezate, bagajele. Unul mic de mână cu amintirile din copilărie, câteva, cele mai de preț… Altele, mai mari sau mai mici, în care am tot îngrămădit sau așezat cu grijă lecții, sentimente, emoții, regrete, speranțe. În săculețul de la piept am fostele iubiri.

               M-am gândit mereu că e prea mare compartimentul pentru mine. Că sunt multe locuri și acolo ar putea să stea alte persoane, dragi mie, necesare mie. Și eu lor. Târziu am înțeles că fiecare are trenul lui. Putem merge pe același drum, pe linii paralele, pentru o perioadă rută comună. Unele trenuri au întârziere, altele mă depășesc. În același ritm cu mine și pe aceeași linie, cu același oraș de plecare și același de sosire, la aceeași oră, același minut și chiar secundă- nu, nici unul nu va fi. Doar al meu. Atât. În compartiment cu mine nu e nimeni. Au fost, au vizitat, au rămas vreme de un peron, au luat sau au lăsat un bagaj, o urmă a unui pas, o amintire într-un săculeț… o ultimă privire printr-un geam transparent, din două bucăți, glisant, incasabil, dreptunghiular… Murdar sau curat ca lacrima.

              Călătoresc de ceva timp. Am pierdut vreme uneori în stații nepotrivite mie, sperând și verificând. Alteori, am plecat prea repede de pe un peron unde întâlnisem pe cineva care mi-ar fi plăcut să îmi devină tovarăș de călătorie o perioadă. Mi-era frică să nu pierd trenul… și-atunci am pierdut omul. Alteori m-am plimbat, preț de același peron, prin alte trenuri. Și, totuși, nicăieri nu am simțit nevoia să rămân prea mult. Îmi arunc mereu ochii pe geam. Vreme frumoasă sau urâtă, câmpii sau dealuri, tuneluri săpate în munți, trenul meu scârțâie din ce în ce mai mult din toate încheieturile. Mă rog mereu să ajungă cu bine la capătul de linie, dar să îmi lase timp să culeg de pe drum impresii din călătorie. Pentru o vreme am scris într-un jurnal. Mi-am dat seama mai apoi că toate acestea sunt mai bine păstrate în bagajele mele. E suficient să le privesc și să înțeleg. Să îmi amintesc, să revăd cu ochii minții: pe peronul stației Căsnicie am lăsat iubire, devotament, fidelitate și timp. Pe cel al stației Familie am lăsat dragoste, încredere, credință, generozitate și lecții. Am poposit și la Prietenie, acolo am făcut schimb de impresii din călătorie și ne-am promis să ne revedem. Cea mai lungă oprire a fost la stația Iubire. De acolo am cele mai multe bagaje, mai mici, mai mari, cu lecțiile cele mai importante, dar și cu amintirile cele mai dureroase.

              Am dat și am luat. Da, mi s-a și furat. Inima de puține ori… dar mult a durat să o recuperez. Biroul de bagaje pierdute… expediați-mi-o, vă rog, la următoarea stație! Apoi, am fost și înșelată. Persoane care au plecat cu bagaje frumoase ale mele: încredere, speranță, bucurie, prietenie. Să nu mint, am furat și eu, mai în joacă, mai în serios… iubire. Am trecut multe vămi, bariere, am ajuns în locuri frumoase, dar și urâte, am udat geamul cu lacrimi și am lăsat amprente pe el… ale unei mâini întinse în tristețea unui Adio… Când trenul meu se va opri la punctul terminus, îmi doresc să am alături de mine doar geanta de mână și săculețul de la piept. Cu ele voi coborî pe peronul stației Veșnicie, cu iubirile și amintirile unei vieți… privite printr-un geam transparent, din două bucăți, glisant, incasabil, dreptunghiular… Murdar sau curat ca lacrima.